Federația Națională Sindicală „Ambulanța” din România a publicat rezultatele unei cercetări naționale, privind agresiunile asupra echipajelor de ambulanță. Studiul a vizat agresiunile asupra personalului din ambulanță în perioada ianuarie 2025 – ianuarie 2026 și a fost realizat pe un eșantion de 1.000 de respondenți din cadrul serviciilor publice de ambulanță.

Potrivit rezultatelor, în perioada amintită, 674 dintre respondenți au fost personal victime ale agresiunilor, iar 814 au fost martori la agresiuni asupra colegilor. De asemenea, au fost raportate 542 de cazuri de hărțuire verbală, 370 de amenințări cu violența, 297 de agresiuni fizice și 267 de tentative de agresiune fizică, precum și situații de sechestrare a echipajelor de ambulanță. 

„Cei care agresează un medic, un asistent sau un ambulanțier atacă, de fapt, șansa la viață a pacientului. Violența împotriva personalului medical este o amenințare la adresa siguranței pacienților. În acest context, securitatea personalului medical nu poate fi tratată ca un serviciu de pază al unui spațiu comercial obișnuit. (...) Serviciile publice de ambulanță, alături de spitale, reprezintă unități de importanță strategică ale statului, părți integrante ale infrastructurii critice, unde sunt gestionate situații medicale extreme și urgențe majore, cu scopul salvării de vieți omenești”, au subliniat reprezentanții Federației Naționale Sindicale „Ambulanța” din România, într-un comunicat de presă.

Din numărul total al agresiunilor, 455 de evenimente au avut loc la domiciliul pacientului, 381 de cazuri de agresiune s-au produs în ambulanță, iar 278 în spațiul public. În cazurile de agresiune produse în ambulanță, 393 de echipaje au raportat că nu era prezent niciun polițist. Potrivit reprezentanților Federației, consecințele absenței protecției echipajului sunt dramatice: 541 de cazuri de impact psihologic sever, 351 de situații de amplificare a riscului de agresiune și 288 de întârzieri sau întreruperi ale intervenției medicale.

În acest context, 944 de respondenți din totalul de 1000 consideră că prezența polițistului ar reduce semnificativ riscul de agresiune, iar 863 consideră că o asemenea măsura ar fi foarte eficientă. 

„Paza privată nu dispune de competențele legale, de autoritatea și de capacitatea operațională necesare pentru a gestiona violența și escaladarea rapidă a conflictelor. Structurile specializate ale statului, (...) respectiv Jandarmeria Română și Poliția Română, dețin autoritatea legală, pregătirea și capacitatea de intervenție necesare pentru a asigura protecția reală a personalului medical și medico-sanitar, precum și a pacienților”, se mai arată în comunicatul de presă.

Ce se poate face

Pornind de la aceste date, reprezentanții Federației Naționale Sindicale „Ambulanța” din România au făcută și o serie de propuneri pentru a spori siguranța angajaților din serviciile de ambulanță. 

Astfel, ei au solicitat intervenția obligatorie și prioritară a Poliției sau Jandarmeriei la solicitarea echipajelor de ambulanță; însoțirea obligatorie a echipajelor din serviciile publice de ambulanță de către Poliție sau Jandarmerie, în cazul intervențiilor cu risc psihiatric sau comportament violent asociat consumului de alcool ori de substanțe interzise; stabilirea unor criterii transparente pentru prezența preventivă a poliției sau a altor structuri ale Ministerului Afacerilor Interne; sancțiuni ferme și aplicate efectiv pentru agresarea personalului medical și medico-sanitar.

Totodată, au adus în discuție necesitatea instituirii unui mecanism instituțional permanent de evaluare a factorilor de risc psihosocial din sistemul medical de urgență și de prim-ajutor calificat, ca fundament pentru adoptarea unor măsuri de prevenție, astfel încât intervențiile instituționale să fie orientate nu doar către gestionarea efectelor violenței, ci către anticiparea, diminuarea și eliminarea riscurilor care o generează.

În același timp, ei au cerut crearea unui cadru legislativ distinct, prin care agresiunile asupra personalului din sistemul medical de urgență să fie recunoscute și sancționate ca fapte îndreptate împotriva unui serviciu public esențial și ca agresiuni care afectează funcționarea unui serviciu public de importanță strategică.