Intrăm în sezonul estival, un sezon al vacanțelor și pentru medicii dentiști. Privatizarea extremă în sistemul de servicii medicale stomatologice implică cerințe de reglementare specifică pe palierul asigurării continuității și accesibilității serviciilor de asistență medicală dentară. O reglementare evazivă, dar existentă în legislație, privind asigurarea urgențelor în cabinetele medicale dentare a fost abrogată. Serviciul de gardă în stomatologie a fost preluat de unitățile de primire a urgențelor, acolo unde autoritățile locale au înțeles această necesitate și au pus-o în aplicare. Unele cabinete dentare oferă program de servicii în regim de urgență permanentă sau de urgență la solicitare.
Problema discutabilă în acest context este posibilitatea de a asigura gratuitatea asistenței medicale de urgență pentru cei în drept. Multe cabinete oferă asistență dentară de urgență, dar serviciul respectiv este contra-cost. Existența unei relații contractuale a furnizorului de servicii medicale cu o casă de asigurări de sănătate este o condiție obligatorie administrativ pentru decontarea procedurilor din pachetul minimal de servicii medicale dentare. În alte state europene există un adevărat sistem de suplinire a medicilor plecați în vacanțe. Astfel de spețe sunt reglementate chiar prin codurile deontologice naționale ale unor asociații profesionale naționale. Există și posibilitatea ca studenți la stomatologie din an terminal să poată acorda astfel de servicii. Mulți medici stomatologi români și-au început cariera după emigrare prin astfel de servicii de medic asistent suplinitor.
De altfel, conceptul de bază este recunoașterea cabinetului dentar ca furnizor de servicii medicale de interes public și reglementarea specifică a condițiilor de încetare a activității și înstrăinare a acestuia. Un cabinet medical nu este doar un spațiu imobiliar, el are o valoare mult mai mare, care include masa de pacienți care frecventează acel cabinet. Noul proprietar al unui cabinet preexistent are obligații privind asigurarea accesibilității populației la serviciile cabinetului. Acest concept nu există în România și cabinetele dentare sunt identificate adesea cu medicul titular.
Cabinetele stomatologice mici, care sunt de fapt majoritatea furnizorilor de servicii medicale dentare, sunt închise temporar, pe perioada vacanței medicului titular și a personalului auxiliar. Ce poate face pacientul în această situație? Dacă este o urgență sau are o nevoie iminentă de tratament stomatologic, va apela la un serviciu de urgențe sau va merge la un cabinet din apropiere care este deschis. Furnizorii de servicii medicale dentare de mare calibru, cu mai mulți sau chiar cu câteva zeci de medici angajați, nu sunt în situația de a sista activitatea cabinetelor, având posibilitatea de înlocuire din resurse umane interne. Foarte probabil, pacientul va rămâne și pe viitor fidel noului furnizor, accesibilitatea acestuia și diversitatea de servicii fiind adesea o motivație suficientă pentru a evita elementul imprevizibil asociat unui cabinet mic, cu un singur medic.
Dar consecințele generate de limitare indirectă a accesibilității pacienților la servicii prin închiderea temporară a unor cabinete sunt numeroase. Printre acestea amintim: derutarea pacienților fideli unor cabinete, aglomerarea serviciilor de urgențe, reorientarea fortuită a unor pacienți spre cabinete de proximitate, amânarea unei intervenții stomatologice cu riscul implicit de complicații (hiperemie – pulpită, abces parodontal – supurație de lojă), diminuarea încrederii publicului în transparența cabinetelor dentare, creșterea riscului de absenteism de la activitățile curente (loc de muncă, școală), tratamente inadecvate prin automedicație sau autoîngrijiri empirice cu consecințe nefavorabile.
Un alt element important este aprecierea riscurilor amintite în funcție de rulajul de pacienți ai cabinetului. Cu cât un cabinet medical are un rulaj mai mare de pacienți, cu atât va fi mai evidentă materializarea riscurilor amintite. Sub această amenințare, sunt tot mai mulți medici stomatologi care fac din sezonul estival un vârf de activitate, renunțând la concediu.
Premisele funcționării optime a sistemului de suplinire la cabinet sunt esențiale și trebuie gestionate corect. Acestea sunt: evidența corectă, actualizată și completă a pacienților aflați în tratament, procedurarea activităților de înlocuire temporară a medicilor titulari sau colaboratori permanenți, reglementarea acordării de servicii medicale (inclusiv pentru pacienții asigurați, dacă este cazul) cu personalul medical temporar, gestionarea corectă a cerințelor administrative privind consimțământul informat al pacientului cu rubrica de personal medical autorizat și acceptat de pacient, asigurarea bazei legale privind colectarea datelor personale, inclusiv de către terțe persoane (altele decât medicul titular și personalul permanent al cabinetului), păstrarea tarifelor specifice cabinetului și medicului în cauză, asigurarea cerințelor legale privind asepsia, circuitul instrumentelor și sterilizarea în absența personalului titular.
Dincolo de aceste cerințe evidente, medicul titular trebuie să acorde încrederea necesară sistemului de înlocuire temporară, având în vedere cerințele de confidențialitate. Înregistrarea și raportarea corectă a activităților medicale desfășurate sunt necesare pentru asigurarea continuității acordării de servicii medicale în cabinetul respectiv. Practic, prin îndeplinirea riguroasă a acestei cerințe, se dobândește transparență privind componenta fiscală a activității desfășurate în cabinet. Pe de altă parte, siguranța inventarului cabinetului și a bunurilor aflate în incintă este un motiv de îngrijorare pentru orice medic aflat în situația de a apela la un înlocuitor necunoscut.
Transferarea activității cabinetului respectiv către un cabinet partener poate fi o soluție acceptabilă, chiar dacă este asociată unor concesii, cum ar fi accesarea datelor personale ale pacienților sau respectarea unor onorarii comparabile ori identice. Trebuie specificat aici că onorariile și tarifele pentru servicii medicale stomatologice nu sunt unitare. Practic, fiecare cabinet are propriile tarife, spre deosebire de tarifele existente în contractul-cadru pentru acordarea serviciilor medicale prin sistemul social de asigurări de sănătate.
În viziunea legislativă din România, este interzisă orice reglementare și control al tarifelor și onorariilor în stomatologie în sistemul privat. Unele tentative de oficializare a unor tarife realiste, corecte și recomandabile au fost reprimate cu duritate. Interesant este că în alte domenii de activitate, care au un impact mult mai mic asupra sănătății și siguranței cetățenilor, astfel de reglementări sunt acceptate și considerate în deplină legalitate. Așa cum am mai arătat cu alte ocazii, și în privința distribuirii teritoriale a cabinetelor dentare trebuie lăsată să acționeze necontrolat concurența de natură comercială.
O reglementare internă din partea autorității profesionale și admisă de autoritățile publice implicate poate ameliora semnificativ situația. Obiectivul major și prioritar trebuie să fie respectul pentru pacient. Pentru aceasta, accesibilitatea și previzibilitatea serviciilor medicale stomatologice trebuie asigurate convingător și eficient.
