Newsflash
Știri

Sunt cetăţean european. Şi nu-mi cunosc drepturile

de Dr. Mihail CĂLIN - apr. 3 2013
Sunt cetăţean european. Şi nu-mi cunosc drepturile
   Dreptul de a călători, locui, studia şi munci în Europa, dreptul de a vota şi a candida la alegerile locale şi europarlamentare din ţara unde rezidă, dreptul de a te plânge Ombudsmanului European sau de a înainta petiţii Parlamentului European. Toate sunt drepturi de care vom auzi multe în 2013, desemnat Anul european al cetăţenilor. Dar despre cel mai recent dintre toate, care zilele acestea împlineşte un an, nu se ştie mai nimic.
   Săptămâna trecută, la Bruxelles, trei organizaţii care au militat pentru introducerea iniţiativei cetăţeneşti euro­pene (ICE) în Tratatul constituţional şi în cel de la Lisabona au analizat într-o conferinţă de presă primul an de implementare a acestui inedit „canal direct, transnaţional şi digital între popoare şi instituţiile euro­pene”. ICE dă cetăţenilor europeni puterea de a cere Comi­siei Europene să reflecteze la oportunitatea introducerii unei noi legis­laţii într-un anumit domeniu. Prin acest instrument „de stabilire a agendei, nu de decizie”, oamenii capătă puteri similare cu Parlamentul European şi cu Consiliul.
   Dar concluziile de etapă nu sunt tocmai încurajatoare: din cele 27 de iniţiative propuse, opt (de pildă, pentru abolirea coridelor, împotriva energiei nucleare sau pentru un imn european în esperanto) n-au fost admise pentru că nu intrau în sfera de atribuţii a CE, iar cinci au fost retrase. Cele 14 rămase au trebuit, într-un an de la depunere, să strângă – online şi pe hârtie – din cel puţin şapte state membre (şi proporţional cu populaţia acestora) un milion de semnături. O singură iniţiativă, „Dreptul la apă“, îndreptată împotriva liberalizării serviciilor de apă şi canalizare, a obţinut până acum numărul necesar de semnături, dar încă nu îndeplineşte cel de-al doilea criteriu: doar Germania, Austria, Slovenia, Slovacia şi Belgia au strâns momentan suficiente adeziuni. De altfel, ICE se bucură de cel mai entuziast sprijin în vechile membre ale Uniunii şi este aproape ignorată de ultimele aderate. Însă nici măcar când va satisface a doua cerinţă, nu este prea clar ce va reuşi să obţină: CE va analiza iniţiativa, iar în PE va avea loc o audiere, însă o măsură concretă nu este obligatorie. La un an de la intrarea în vigoare, ICE este aşadar prea puţin cunoscută de cei cărora le este adresată, prea tânără, netestată şi slabă pentru a influenţa jocul politicii europene.
   „ICE este ca un termometru pe care cetăţenii îl arată autorităţilor ca să demonstreze că nu se simt bine, că vor o schimbare“, îmi spune Bruno Kaufmann, preşedintele think-tank-ului Initiative and Referendum Institute Europe. Acceptarea sa de către insituţiile europene a durat mult timp şi a fost catalizată de rezultatele negative ale diverselor referendumuri din Europa, care au reprezentat „un şoc sănătos pentru cei de la putere. Când simţi că poţi să pierzi totul, eşti dispus să împarţi o mică parte din puterea ta.” Dar asta nu înseamnă că vedetele politicii europene se şi străduiesc să promoveze acest nou drept: la lansarea Anului european al cetăţenilor, Viviane Reding nici n-a menţionat ICE.
   „N-am văzut nicio iniţiativă care să se bucure de un sprijin puternic în România“, mai spune Kaufmann la final. Într-adevăr, „Dreptul la apă“, propunerea cu cel mai mare succes de până acum, a strâns în România doar 1.330 de semnă­turi, iar minimul necesar este de 24.750. Am discutat aşadar şi cu Cristina Lupu, director de comunicare şi programe la Centrul pentru Jurnalism Independent, susţinători ai celei mai vizibile ICE la noi în ţară – cea pentru pluralism media. Aceasta îşi propune, având la dispoziţie doar 2.000 de euro din sponsorizări, să obţină sprijinul cetăţenilor pentru măsuri legisla­tive de evitare a concentrării proprietăţii în mass-media, ga­ran­tarea independenţei organis­melor de reglementare în mass-media, definirea conflictului de interese în proprietatea asupra mass-media şi obligaţia impusă presei scrise, audiovizuale şi online de a furniza informaţii detaliate referitoare la structura de pro­prietate. „Românii stau prost în privinţa participării directe în general, este un lucru pe care abia acum îl descoperim“, explică dsa lipsa momentană de succes a ICE. „Cealaltă provocare este procesul în sine. Mulţi din cei cu care vorbim întreabă de ce li se cere CNP-ul, ce se întâmplă cu datele lor personale.“ Din aceste motive, dar şi pentru că pluralismul media nu este un subiect foarte accesibil şi nici nu se numără printre nevoile de bază (precum accesul la apă), din februarie până în prezent au fost strânse doar 2.450 de semnături (în România – ceva mai mult de 500). Chiar dacă obstacolele par greu de depăşit şi ştie că, nici dacă toţi jurnaliştii români ar susţine iniţiativa, nu s-ar strânge în total cele 25.000 de adeziuni necesare, organizaţia îşi continuă turneul de promovare prin ţară. „Miza este mare şi dincolo de iniţiativă. Este o ocazie fabuloasă de a vorbi timp de un an despre libertatea presei.“

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe