Anul trecut, aproape 2.800 de medici au solicitat Colegiului Medicilor din România certificate profesionale curente pentru a putea să lucreze în străinătate. Numărul acestora este dublu faţă de anul 2009. Lor li se adaugă absolvenţii de medicină care nu au susţinut examenul de rezidenţiat şi nu sunt prinşi în nicio statistică, pentru că pleacă direct la specializare în străinătate.

   În opinia mea, subfinanţarea cronică reprezintă problema principală care duce la exodul medicilor din ţara noastră, suma pierdută de statul român în 2010 prin şcolarizarea acestora fiind de peste 22 de miliarde de euro. Compararea cu celelalte ţări din centrul şi estul Europei, unde finanţarea a fost în medie de 7,3%, ne arată o diferenţă extrem de mare. Medicul român doreşte să se profesionalizeze şi să pună în practică, în ţara sa, cunoştinţele pe care le-a dobândit. Din păcate, evaluarea realizată în ultimii trei ani privind plecarea medicilor arată că aceştia consideră că în România nu pot transpune în practică tot ceea ce au fost învăţaţi să facă. În ultimii trei ani au plecat 8.000 de medici, în condiţiile în care ţara noastră are cel mai mic număr de doctori la mia de locuitori, din cele 42 de ţări analizate de Biroul European al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. În prezent, în ce priveşte numărul de medici raportat la cel al populaţiei, România este în urma Kirghistanului şi Albaniei care au 1,9 medici la mia de locuitori, Bulgaria având 2,7 medici/o mie de locuitori. Mai putem vorbi şi de alte probleme legate de inechitatea împărţirii resurselor, existând o mare discrepanţă între diferite regiuni. Toate sistemele de sănătate se confruntă cu exodul medicilor. Bunăoară din Germania pleacă doctori în SUA, Canada, Singapore, dar în proporţie mică, de 0,3–1% şi deficienţele se acoperă cu medici din România, în timp ce în ţara noastră nu pot veni să profeseze colegi din afara spaţiului european. Ne confruntăm şi cu o criză morală, starea conflictuală din societatea românească fiind transferată şi sistemului de sănătate. Pentru a se pune capăt acestei situaţii, structurile medicale trebuie depolitizate. Sistemul sanitar trebuie să aibă stabilitate şi predictibilitate.

   Nu trebuie să privim exodul ca pe o fatalitate. Consider că există mai multe mijloace administrative eficiente care i-ar putea face pe medici să rămână în ţară. Una dintre soluţii este siguranţa reprezentată de accesarea fondurilor europene şi, de aceea, orice echipă managerială care a reuşit să obţină o astfel de finanţare merită felicitată.

   Cele cinci mari universităţi de Medicină şi Farmacie din România, la care se adaugă şi institutele, au atras peste 150 de milioane de euro din fondurile europene. În plus, toate cursurile de pregătire ar trebui plătite de unitatea sanitară unde medicul este angajat. La noi, nu doar că nu se întâmplă acest lucru, dar medicul este obligat de conducerea unităţii să îşi ia concediu de odihnă pentru a se putea pregăti…