În prima zi a lunii mai s-au aniversat 125
de ani de la nașterea marelui anatomist și savant Grigore T. Popa, patronul
spiritual al Universității de Medicină și Farmacie din Iași. Din acest motiv, reprezentanții instituției
și-au propus ca, pe tot parcursul acestui an, să organizeze lansări, conferințe,
lecturi publice, expoziții și proiecții video prin care să prezinte comunității
academice și publicului larg viața și opera savantului român.
Evenimentele omagiale au început la Iași,
la 4 mai. Au participat universitari, medici, studenți și oameni de cultură din
capitala Moldovei, din județul Vaslui și din București. În deschidere, prof.
dr. Viorel Scripcariu, rectorul Universității de Medicină din Iași, a vorbit
despre modelul pe care patronul spiritual al instituției îl poate constitui
pentru noi toți și a încurajat cunoașterea mai profundă a vieții acestuia.
La Muzeul de Istorie a Medicinii, elita
intelectuală a Universității a participat la proiecția filmului „Grigore T.
Popa – Anatomia unui caracter” și la vernisajul expoziției „Permanența Grigore
T. Popa”, cu fotografii și documente de valoare istorică inestimabilă,
organizată de dr. Richard Constantinescu, biograf al marelui savant român.
Ulterior, cei prezenți au urmărit, în aula „George Emil Palade”, un scurt film
cu secvențe din viața și opera profesorului Popa, precum și un mesaj video din
partea Mayei Catherine Popa, strănepoata anatomistului, în prezent stabilită la
New York.
A urmat conferința „Grigore T. Popa –
dragostea în interbelic”, susținută de dr. Richard Constantinescu, cadru
didactic la disciplina Istoria medicinii, autor și iatroistoriograf. Acesta a
surprins partea privată a vieții savantului român. Prin sutele de scrisori
adresate soției, ori prin cărțile poștale pe care le trimitea copiilor din
perioada în care se afla în Chicago sau Londra se dezvăluie dragostea sa imensă
pentru familie. M-a impresionat în mod special un fragment dintr-o scrisoare
adresată soției lui, în perioada în care se afla în ascunzătoare, prigonit de
cei de la putere, în care afirmă că: „Suferința de azi ne onorează și dă vieții
noastre un sens mai înalt. Tu știi foarte bine că dacă aș fi consimțit să fac
tranzacții, să calc pe conștiința mea, aș fi huzurit pe orice bancă înaltă pe
care aș fi putut să mă cocoț. În schimb, aș fi avut un suflet prostituat și o
conștiința morală tulbure. Eu tot nădăjduiesc în triumful adevărului și al
dreptății”.
În continuare, portretul marelui anatomist
a fost recreat în imaginarul nostru atât prin poveștile celor care l-au
întâlnit, cât și din scrierile proprii. Pentru a realiza o imagine și mai
clară, au fost invitate la manifestare și rude ale acestuia. Oana Popa,
strănepoata lui Grigore T. Popa, ne-a încântat cu amintirile familiei despre
acest mare om, povești care au dat viață celeilalte ipostaze a anatomistului:
cea de tată și soț. Am simțit că plutim
în timp și devenim spectatori invizibili la scene care au marcat viața familiei
Popa.
Evenimentul s-a încheiat cu lansarea de
carte „Pericolul neisprăviților”, ce aparține seriei de autor „Grigore T.
Popa”, ediție îngrijită și coordonată de dr. Richard Constantinescu. Primul
volum al seriei – „Jurnalul unui savant român în America” – a fost publicat în
anul 2014. Scriitorul Liviu Antonesei, prof. dr. Ostin Mungiu și prof. dr.
Eugen Târcoveanu au vorbit despre această nouă lansare.
Pentru cei care nu au avut ocazia să îl
descopere pe marele savant român, consider că apetitul pentru căutări mai
amănunțite poate fi ușor deschis printr-un mic rezumat al vieții sale. În urmă
cu foarte mulți ani, un tânăr fără încălțări, zgribulit, cu degetele de la
picioare degerate, era adus de un coleg în fața unui călugăr de la Mitropolie.
Acesta era cunoscut drept un ocrotitor al săracilor, căci găzduia, în cele trei
camere ale chiliei sale, copiii săraci ai Iașiului sau tineri din Moldova
veniți la Iași pentru studii. Deși a înfruntat mari lipsuri materiale, Gr. T.
Popa a încheiat primul studiile la Liceul Național din Iași, înscriindu-se apoi
la Facultatea de Medicină. La vârsta de numai 15 ani, în clasa a noua fiind, a
tradus din franceză cartea lui Ernst Haeckel – „Histoire de la création des
êtres organisés d’après les lois naturells. Conférences scientifique sur la
doctrine de l’évolution en général et celle de Darwin, Goethe et Lamark en
particulier”.
În 1920 a primit titlul de doctor în
medicină și chirurgie. Destinul său a înflorit în 1925, când i s-a acordat o
bursă Rockefeller: a făcut studii de embriologie și neuroanatomie la Chicago,
iar la Londra a aprofundat noi teme de anatomie, biologie. În 1930 a intrat în
analele medicinii descoperind, alături de Una Fielding, sistemul port
hipotalamo-hipofizar. În 1936 s-a întors la Iași și a fondat revista „Însemnări
ieșene”, pe care a coordonat-o alături de Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu
și Mihai Codreanu. A scris și despre muzică, el însuși cântând la vioară.
Din 1942, s-a transferat la Universitatea
de Medicină din București, iar în 1947 a ținut ultima lui conferință la Ateneu,
intitulată: „Morala creștină și timpurile actuale. Mai este posibilă astăzi
credința în Iisus Hristos?”. Discursul său a adunat un public numeros – a fost
nevoie să se aducă megafoane pentru a permite ca vocea să-i fie auzită de toți
cei care veniseră special să îl asculte. Fără teamă, cu un discurs liber, și-a
exprimat opinia, acuzând atât naziștii, cât și comuniștii, într-o perioadă
delicată a istoriei, în care orice aluzie de acest gen atrăgea repercusiuni
neplăcute asupra celui care „îndrăznea” să o exprime. Drept consecință, a fost
amenințat cu privarea de libertate, a fost fugar. Grigore T. Popa a avut un
caracter excepțional și un destin pe măsură. Marele savant român s-a stins din
viață la 56 de ani.
Prof. dr. Mircea Rusu – fost student al
profesorului Grigore T. Popa – și-l amintește pe acesta ca fiind un om
impunător și, în același timp, extrem de modest. Era apropiat studenților, dar
foarte cunoscut și pentru severitatea la examene. „Mulți studenți făceau primii
doi ani de medicină în străinătate, urmând să revină în țară din anul trei,
când nu mai aveau ca obiect de studiu Anatomia”, a dezvăluit dr. Richard
Constantinescu din viața studenților mediciniști din acea vreme. Totuși,
severitatea marelui profesor era comunicată cu blândețe: „Te jenai când nu
puteai să răspunzi la toate întrebările profesorului”, își amintește prof. dr.
Mircea Rusu. „Și atunci el, înalt, frumos, punea mâna la bărbie și spunea:
Dragă colega, matale încă nu ești bine introdus în această problemă. Și de
aceea eu îți recomand: uite, îți mai dau un răgaz de zece zile, să stai să mai
citești. Și să vii peste zece zile și eu te ascult cu mare plăcere. Și am să
fiu entuziasmat dacă și matale ai să fii entuziasmat de ceea ce vei citi.”
„Gr. T. Popa era atât de inteligent și
excepțional orator, încât la discursurile dumisale gemea amfiteatrul de lume
iar ușile erau larg deschise, lumea ascultându-l cu respect, interes și
bucurie, era chiar și un auditoriu nemedical, era strălucitor, o somitate!
Vorbea eliberat de orice canoane, având un magnetism special, trecea de la un
subiect la altul ca pe o partitura muzicală, cu vocea melodioasă pe diferite
tonalități… făcea pur și simplu o hipnoză în masă… Detesta profesorii slab
pregătiți și studenții nevolnici, iar dacă prindea vreun student la copiat, îl
pedepsea punându-l să scrie acel curs de trei ori”, și-a amintit dr. Angelica Butnărașu din povestirile despre marele
savant și anatomist român.
Un
geniu de o valoare inestimabilă, un model de viață atât din punct de vedere
profesional, cât și personal, un om vertical, cu tărie de caracter, un model
demn de urmat pentru generațiile următoare de medici: acesta a fost Grigore T.
Popa. Viața lui merită cunoscută, dezvăluită și evidențiată.
