Potrivit biologului specialist dr. Mihaela Lazăr, anumite modificări numite „mutații” apar pentru a permite virusului să se adapteze mai bine la mediu, în comparație cu virusul original, procesul de schimbare și selecție determină „evoluția virusului”.

Aceasta a subliniat că un virus cu una sau mai multe mutații este denumit „variantă” (cvasispecie), nu „tulpină nouă”.

„Apariția de noi variante genetice este un proces natural pe care îl suferă virusurile în timpul epidemiilor prelungite, virusul SARS-CoV-2 tinde să se «schimbe» mai lent, comparativ cu alte virusuri (de exemplu cele gripale)”, a precizat medicul pe pagina de Facebook a instituției.

Dr. Mihaela Lazăr a explicat că varianta virusului SARS-CoV-2 cu substituția D614G în gena care codifică proteina țepușă a apărut la sfârșitul lunii ianuarie 2020, iar pe o perioadă de câteva luni a înlocuit-o pe cea identificată inițial în China, devenind forma dominantă a virusului la nivel global.

„Această variantă care nu provoacă infecții mai severe, nu modifică eficacitatea diagnosticului de laborator, a terapiei, vaccinurilor sau măsurilor preventive de sănătate publică existente, a fost asociată cu creșterea infecțiozității”, a adăugat specialistul.

Medicul a mai spus că în august și septembrie 2020, o variantă SARS-CoV-2 asociată cu o crescătorie de nurci și transmisă ulterior oamenilor a fost identificată în Danemarca. Varianta, denumită „Cluster 5” de către autoritățile daneze, are o combinație de mutații care nu au fost observate anterior.

„Până în prezent, au fost identificate doar 12 cazuri umane ale variantei Cluster 5 și nu pare să se fi răspândit pe scară largă”, a adăugat dr. Mihaela Lazăr.

În decembrie 2020, autoritățile din Marea Britanie au raportat o variantă denumită SARS-CoV-2 VOC 202012/01.

Această variantă conține 23 de substituții de nucleotide, iar în câteva săptămâni a început să înlocuiască alte linii de virusuri din acea zonă geografică, fiind detectată la secvențierile de rutină, până la sfărșitul lunii decembrie fiind raportată în alte 31 țări.

„Analizele epidemiologice, de modelare, filogenetice și clinice preliminare sugerează că SARS-CoV-2 VOC 202012/01 a crescut transmisibilitatea. Cu toate acestea, datele preliminare indică, de asemenea, că nu există nicio modificare a severității bolii sau de apariție a reinfecției în comparație cu alte variante ale virusului SARS-CoV-2”, a explicat reprezentantul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino”.

Potrivit medicului, o altă variantă a virusului SARS-CoV-2, care prezintă deleția la poziția 69/70 s-a dovedit a afecta performanța unor teste de diagnostic PCR cu o țintă (gena S). Majoritatea testelor RT-PCR utilizate în întreaga lume utilizează mai multe ținte și, prin urmare, nu se anticipează că impactul variantei asupra diagnosticului va fi semnificativ.

Citește și: Varianta sud-africană a coronavirusului. Ce se știe până acum

„În decembrie 2020, autoritățile naționale din Africa de Sud au anunțat detectarea unei noi variante a SARS-CoV-2 care se răspândește rapid în trei provincii din Africa de Sud, numită 501Y.V2, din cauza substituției N501Y. În timp ce SARS-CoV-2 VOC 202012/01 din Marea Britanie are și mutația N501Y, analiza filogenetică a arătat că 501Y.V2 din Africa de Sud este o variantă diferită. Nu există dovezi clare ale faptului că noua variantă este asociată cu boli mai severe. Această variantă a fost raportată și în alte patru țări”, a explicat dr. Mihaela Lazăr.

Aceasta a mai menționat că toate virusurile, inclusiv SARS-CoV-2, se schimbă în timp.

„Potențialul mutației virusului crește odată cu frecvența infecțiilor la om și animale. Este necesară continuarea analizelor pentru a înțelege impactul mutațiilor specifice asupra proprietăților virale și a eficacității diagnosticului, terapiei și vaccinurilor, contribuind astfel la eforturile de control și prevenire a bolii. Aceste investigații, în curs de desfășurare, sunt complexe și necesită timp și colaborare între diferite grupuri de cercetare”, a conchis medicul.