O nouă staţie pe circuitul fricii

   Un articol¹ apărut astăzi în Science propune o nouă structură cerebrală implicată în memoria fricii. Astfel, pe lângă hipocamp şi cortexul prefrontal medial, nucleul reuniens (NR) pare să joace un rol important în determinarea specificităţii sau generalizării fricii. Studiile celor doi cercetători de la Stanford, Wei Xu şi Thomas Südhof, au arătat că inactivarea conexiunilor prefrontale ale neuronilor din NR a stimulat generalizarea memoriei fricii, în vreme ce activarea neuronilor din NR a avut efect contrar. Confirmarea rolului acestui grup neuronal talamic în generalizarea şi specificitatea memoriei fricii poate conduce la o mai bună înţelegere a sindromului posttraumatic şi la definirea unor terapii ţintite în aceste cazuri. Studiul nucleului reuniens ar putea în timp dezvălui şi aspecte nebănuite ale unor comportamente la risc.

Terapie pentru mai multe boli

   Dincolo de acidoza lactică produsă în condiţii de efort anaerob, apărută din cauza oxigenării insuficiente a muşchiului scheletic supus unui efort intens, acumularea sanguină de acid lactic poate fi o problemă gravă atunci când apare din cauza unei modificări metabolice de cauză genetică, cum ar fi deficienţa complexului piruvat-dehidrogenază (PDHC). O echipă italiano-americană a publicat recent² rezultatele unui studiu desfăşurat pe peşti zebră (Danio rerio) cu deficienţă PDHC cărora li s-a administrat fenilbutirat, un medicament deja aprobat pentru uz uman, în alte maladii genetice. Astfel, prin reducerea cantităţii de piruvat disponibile pentru conversia în acid lactic, fenilbutiratul a redus indirect acidoza lactică, iar peştii trataţi au ajuns la niveluri normale de mişcare şi pigmentare (de la letargia şi hiperpigmentarea anterioare terapiei). Medicamentul, deja cunoscut ca sigur pentru uz uman, promite să fie o soluţie pentru pacienţii cu deficienţă PDHC, însă este întâi nevoie de confirmarea rezultatelor prin studii clinice.

Sindromul armatei

   Stresul instrucţiei militare are răsunet nu doar asupra psihicului, prin anxietate şi depresie, ci şi somatic, la nivelul tractului gastrointestinal, unde generează simptome de intestin iritabil, asociate cu activarea imună proinflamatorie şi permeabilitate intestinală crescută. Studiul din Singapore, publicat³ în revista Alimentary Pharmacology and Therapeutics, a fost efectuat pe 37 de soldaţi din trupele de intervenţie rapidă, supuşi unui antrenament intensiv de patru săptămâni. Iată, deci, cum paradigma „Armata te face bărbat“, care era servită ca scuză pentru efectuarea serviciului militar obligatoriu în condiţii adesea dezumanizante, devine „Armata te face bolnav“.