La 29 martie a.c., la Iaşi, în incinta Muzeului Unirii, a avut loc vernisajul expoziţiei „Nicolae Grigorescu – Artă sacră“.Organizatorii evenimentului au fost Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova“ (Iaşi), Mănăstirea Agapia (Neamţ), din cadrul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, şi Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural a judeţului Iaşi. Cele 24 de icoane din colecţia Grigorescu vor sta pe simezele Muzeului Unirii până la 29 aprilie a.c., după care se vor întoarce la Muzeul Mănăstirii Agapia.

            „Anual, în perioada premergătoare sărbătorilor pascale, Muzeul Etnografic al Moldovei organizează o expoziţie de artă sacră. În acest an, publicul ieşean şi nu numai este invitat să viziteze expoziţia de excepţie ce prezintă colecţia de icoane Nicolae Grigorescu a Mănăstirii Agapia. Icoanele, realizate de celebrul pictor între anii 1859 şi 1861, părăsesc pentru prima dată Mănăstirea Agapia, pentru a oferi publicului din zona Moldovei un adevărat regal expoziţional“, a precizat curatorul expoziţiei, dna Eva Giosanu, muzeograf la Muzeul Etnografic al Moldovei din cadrul Complexului Muzeal Naţional „Moldova“, Iaşi. La vernisaj au participat ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi stareţa Mănăstirii Agapia, Stavrofora Olimpiada Chiriac, împreună cu un cor de maici din soborul mănăstirii.

            „Pictorul, zugravul, nu este îndatorat să facă altceva decât să respecte programul social al Bisericii, precum în cer aşa şi pre pământ, să încerce, cu toată neputinţa lui, cu toată imperfecţiunea care defineşte orice fiinţă umană, să coboare ceva din Cer şi acel ceva să-l aducă, aici, pe pământ. Nicolae Grigorescu a încercat să facă acest lucru. Mănăstirea Agapia este cunoscută artiştilor, în genere, datorită frescelor care domină interiorul bisericii. Puţini, chiar dintre ei, ştiu însă că mănăstirea are şi o colecţie de icoane pictate de Nicolae Grigorescu. Mă bucur că reprezentanţii Complexului Muzeal Naţional «Moldova» împreună cu cei ai Mănăstirii Agapia au ajuns la această înţelegere, pentru ca icoanele să fie aduse şi expuse în incinta Muzeului Unirii din Iaşi. Nicolae Grigorescu a pictat Mănăstirea Zamfira (n.n. Lipăneşti, Prahova) unde, prin mila lui Dumnezeu şi prin binecuvântarea patriarhului Teoctist, de vrednică amintire, am slujit de foarte multe ori, în vremea tinereţii mele. Acum, aici, în Moldova, o dată pe an, o dată la doi ani, am avut bucuria să slujesc dumnezeiasca liturghie în Mănăstirea Agapia. În acest context, spun că picturile lui Nicolae Grigorescu de mai târziu, în genere, poate cu câteva excepţii, nu mai au o coloratură religioasă, dar, au totuşi, o privire pe dinlăuntru, cum iubea să spună mitropolitul Bartolomeu al Clujului, arată, o anumită sensibilitate, o anumită candoare, un duh aparte, ceva aparţinând parcă altei lumi. De unde vine aceasta? Probabil din sufletul său sensibil, din dragostea lui de natură, de oameni. Cred că la vârsta de 17, 18, 19 ani, când a pictat Mănăstirea Zamfira, la 20 de ani, când a pictat Mănăstirea Agapia, sufletul tânăr, receptiv, ca orice tânăr, la tot ceea ce se întâmplă în jur, este imposibil ca în ambianţa sacră din cele două mănăstiri să nu fi prins rădăcini în pământul lui bine afânat, încă neîntărit de viclenia omului adult“, a punctat, atât despre opera, cât şi despre viaţa pictorului Nicolae Grigorescu, ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

            Iulie este luna de prăznuire a sfinţilor de la Agapia veche, lună în care se va sfinţi, după mai bine de 350 de ani, biserica Mănăstirii Agapia. Mai mult, ştiut este şi faptul că la 21 iulie 1907 s-a stins din viaţă pictorul Nicolae Grigorescu şi, în acest context, va fi comemorat. Mănăstirea se pregăteşte pentru aceste evenimente prin reorganizarea muzeelor, prin deschiderea de noi expoziţii, lansarea de cataloage de colecţie şi organizarea unui simpozion. „Agapia şi-a trimis în lume, ca ambasador, pe fondatorul picturii moderne româneşti, Nicolae Grigorescu, prin icoanele sale, ca să vestească că se pregăteşte de sărbătoare“, a conchis dna Eva Giosanu.