Cu această ocazie, Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), a explicat ce avantaje are un astfel de instrument la nivelul țării noastre:

„Cu apariția acestui ghid putem să vorbim despre supraviețuire. Fără el, supraviețuirea este anevoioasă. El vine ca o completare a informațiilor pe care pacienții le primesc de la medici, el efectiv ghidează pașii în monitorizarea bolii și în găsirea celor mai bune soluții atunci când persoana se confruntă cu o problemă. El este esențial în viața pacientului cu cancer”. Reprezentantul FABC a amintit că ghidul a fost finalizat în 2017 și că abia anul acesta s-au obținut traducerea și accesul la informațiile din el.

Un instrument de onco-planning absolut esențial

Prezent la evenimentul de vineri a fost și conf. univ. dr. habil. Dégi László Csaba, directorul Societății Internaționale de Psiho-Oncologie (IPOS), care a subliniat că acest ghid este, de fapt, un instrument de onco-planning extrem de important și că era nevoie de versiunea lui în limba română pentru a înțelege cum arată supraviețuirea și care sunt provocările cu care se confruntă pacientul oncologic:

„Sunt acele elemente la care persoana, de fapt, revine după spitalizare și va trebui, cumva, să reînceapă să le abordeze. Totul va fi într-o formă schimbată și nouă, dar în mod cert sunt niște provocări care îl așteaptă pe pacientul supraviețuitor de cancer când ajunge acasă”.

Psiho-oncologul citat a mai punctat că acest ghid ESMO reprezintă un pas foarte important, având în vedere că în ultimele două-trei decenii au existat unele aspecte cam neglijate în ceea ce privește supraviețuirea în cancer.

Ghidul (care poate fi citit aici: https://bit.ly/2PP7QfZ), mai spune acesta, reprezintă o colaborare foarte strânsă între trei grupuri de lucru: ESMO (Societatea Europeană pentru Oncologie Medicală), ECPC (European Cancer Patient Coalition) și IPOS.

„Acest ghid are 70 de pagini, a fost tradus în 10 limbi, limba română fiind cea de-a zecea limbă în care este disponibil. Ghidul se adresează atât persoanelor afectate de cancer, cât și aparținătorilor. Este un instrument de auto-ghidare, dar totodată el răspunde la niște nevoi cât se poate de evidente și de reale. În România, dar în general în UE, tot ce înseamnă susținere sau sprijin psihologic, vine din partea familiei, de obicei. Adică în opt din zece cazuri, familia este prima sursă de sprijin și de suport”, a subliniat Dégi Csaba.

El a mai precizat că supraviețuitorul oncologic este o persoană care, din păcate, nu are neapărat o viață extrem de liniștită din punct de vedere psihologic:

„Datele ne arată că între 30 și 50% dintre supraviețuitori, din păcate, continuă să aibă o problemă legată de distresul oncologic, adică de stresul negativ. Acest stres negativ afectează foarte multe părți funcționale ale vieții și există și o presiune socială din partea familiei, în special, de a fi din nou normal. Adică dacă ai supraviețuit cancerului, trebuie să redevii normal, să trăiești cum ai fost înainte, de parcă nimic nu s-a schimbat. Această presiune socială, din păcate, intensifică starea de distres oncologic, adică intensifică anxietatea”.