Organizația mondială a sănătății (OMS) a lansat recent un
mecanism de colectare unitară a datelor din domeniul sănătății, denumit
„Colaborarea pe date de sănătate“. Mecanismul își propune să unifice sistemele
informatice care adună, analizează și folosesc datele din domeniul sănătății. A
fost elaborat deja un set de o sută de indicatori, printre care: speranța de
viață la naștere, rata mortalității adulților cu vârste cuprinse între 15 și 60
de ani, rata mortalității provocate de TBC sau de SIDA, consumul de sare,
nivelul poluării aerului în orașe, consumul de tutun la persoanele adulte, rata
prevalenței contraceptivelor, rata de succes a tratamentului TBC, cheltuielile
totale din sănătate etc. Într-un comunicat, organizația amintește că lipsa
acestor date îngreunează luarea unor decizii cu privire la alocarea resurselor
pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației și pentru a ajuta oamenii
să trăiască mai mult, mai sănătos și mai productiv.
Clasificarea DRG
În România,
datele colectate în domeniul sănătății permit rambursarea cheltuielilor
spitalelor pentru tratarea pacienților și elaborarea unor strategii și politici
publice care ar trebui să îmbunătățească sistemul de sănătate.
Unul dintre
sistemele de colectare a datelor este DRG (sistemul de clasificare în grupe de
diagnostice). „Fiecare spital raportează un set de date cu ajutorul unei aplicații
care se încarcă automat într-un soft numit grouper. Acest soft grupează
toți indicatorii din foaia clinică de observație a pacientului și generează
complexitatea cazului“, spune prof. dr. Cristian Vlădescu, directorul Școlii Naționale
de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în domeniul Sanitar București (SNSPMPDSB).
Instituția
condusă de profesorul Vlădescu structurează aceste date pe categorii, le
verifică din punct de vedere administrativ și tehnic, după care le trimite
Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și caselor locale. Pe baza lor, dar și
a unui parametru financiar numit TCP (tariful pe caz ponderat), spitalului
respectiv i se decontează cheltuielile. Tariful pe caz ponderat este valoarea
de rambursare a unui caz ponderat la nivel de spital, adică a unui caz
externat, ajustat cu complexitatea relativă a acestuia în raport cu celelalte
cazuri.
Clasificarea
DRG ia obligatoriu în calcul șapte variabile pentru fiecare pacient: vârstă,
gen, durata de spitalizare, diagnostice principale și secundare, intervenții
chirurgicale sau alte proceduri efectuate, starea la externare, iar la nou-născuți,
greutatea la naștere. Un criteriu suplimentar de clasificare este costul
resurselor consumate pentru îngrijirea pacientului. Astfel, prin sistemul DRG,
pacienții pot fi clasificați simultan atât după patologie, cât și după costul
îngrijirilor, ceea ce asigură posibilitatea de a asocia tipurile de cazuri cu
cheltuielile spitalicești efectuate.
În plus,
sistemul DRG poate fi folosit pentru politica de dezvoltare privind problemele
de acces și echitate, analiza practicii clinice și de codificare, precum și
pentru evaluările pieței și cererii de medicamente, de proteze, de scaune
mobile etc. Datele colectate prin sistemul DRG mai pot fi utilizate pentru
fundamentarea oricărei analize cu privire la funcționarea spitalelor, mai puțin
cea financiară, care intră în sarcina CNAS. „S-a făcut o analiză a spitalizării
iritabile din România; ne-am uitat să vedem câți copii cu sindrom hemolitic
uremic au fost anul trecut, câți dintre ei au decedat etc. Sau mai putem
analiza indicatorii de utilizare a serviciilor din spitale“, adaugă profesorul
Vlădescu.
Directorul
SNSPMPDSB consideră că baza de date colectate prin DRG „este completă pentru
scopul său exact. Pe sistemul DRG, se colectează în România mai mulți
indicatori și mai multe date pe spitale decât în tabelul cu cei 100 de
indicatori ai OMS-ului.“
SNSPMPDSB
raportează ulterior aceste informații Institutului Național de Statistică
(INS), Eurostatului, precum și tuturor organizațiilor partenere.
Mecanismul de
colectare DRG a fost folosit prima oară în Statele Unite în anii ‘70 și este
utilizat în prezent în toate statele care au sisteme publice de sănătate. În
România a fost introdus în perioada 2001–2003, a început cu 23 de spitale, acum
fiind înscrise în sistem aproximativ 500.
Indicatorii macro
Un alt sistem
de colectare a datelor este cel gestionat de Centrul Național pentru Statistică
și Informatică în Sănătate Publică (CNSISP), din cadrul Institutului Național
de Sănătate Publică (INSP). Spre deosebire de sistemul DRG care colectează date
la nivel de pacient, cel utilizat de CNSISP strânge date la nivel macro, de
pildă: tipurile unor boli sau numărul de pacienți împărțiți pe grupe de vârstă
care suferă de bolile respective.
Acest centru nu
adună însă date de la spitalele care nu au contract cu CNAS, și nici pe cele
din registrele de sănătate aferente anumitor boli, din programele naționale,
cum ar fi cel al cancerului, diabetului, TBC-ului etc. Registrele au fost
organizate pe regiuni geografice, iar datele colectate nu sunt centralizate la
nivel național. După cum remarcă și fostul expert al OMS între anii 1974 și
1994, dr. Traian Ionescu, faptul că spitalele care nu au contract cu CNAS nu
sunt obligate să trimită date privind activitățile lor, este o „scăpare“ a
pachetului de legi pe sănătate inițiat de fostul ministru Eugen Nicolăescu.
„Noi colectăm
date prin direcțiile de sănătate publică, de la unități ale Ministerului Sănătății,
ale Academiei Române, administrației locale. Primim date privind resursele
(unități sanitare, personal sanitar, cheltuieli cu medicamentele, pe secții de
spital, pentru fiecare unitate, totalul cheltuielilor din spital), dotările cu
aparatură medicală de înaltă performanță, activitatea rețelei sanitare (pentru
toate tipurile de unități), mișcările bolnavilor, fișele de deces ale pacienților,
date privind principalii indicatori ai stării de sănătate a populației –
indicatori specifici pe grupe mari de boli, grupe de vârstă etc.“, ne-a spus
directorul CNSISP, Cristian Calomfirescu.
CNSISP mai
primește date și de la Institutul Național de Statistică privind populația
României, detalierea deceselor pe cauze medicale, date demografice pe trimestru
sau pe an. Acestea sunt prelucrate și transmise Ministerului Sănătății, INSP,
INS, guvernului, președinției, precum și organizațiilor internaționale, cum ar
fi OMS sau Eurostat.
„Dispunem de un
depozit de date, la nivel macro, care răspunde cererilor administrației
centrale, pentru urmărirea evoluției unor boli și alocarea bugetelor. De
asemenea, pot fi folosite la elaborarea politicilor publice și strategiilor din
domeniul sănătății“, afirmă directorul CNSISP.
Pe de altă
parte, toate datele CNSISP înregistrate pe suport magnetic, înainte de 1990,
s-au pierdut, iar în prezent, instituția se confruntă cu probleme de personal,
din cauza bugetului foarte mic alocat. Tinerii informaticieni, chiar și studenți,
refuză să vină pe salariul minim pe economie, chiar dacă CNSISP le oferă
flexibilitate în programul de lucru sau jumătăți de normă.
Datele nu sunt valorizate
Deși
suficiente, datele colectate de instituțiile din țară nu sunt interpretate,
crede dr. Traian Ionescu. Formal, datele strânse de instituțiile de profil din
România răspund indicatorilor de evaluare a activității medicale, stabiliți de
Uniunea Europeană. Dar „din punctul de vedere al analizelor calitative și al
formării indicatorilor, nu cred că lucrurile stau bine. Nu e suficient să ai
date. Ele reprezintă informație, doar dacă sunt prelucrate și comentate“, spune
Traian Ionescu.
Însă „decidenții
politici, fiind de diferite specialități, nu au înțeles că indicatorii
reprezintă la ora actuală preocupările comunității europene și a specialiștilor
pentru a evalua sănătatea publică și pentru a clasifica țările după felul în
care ele se supun acestui lucru“, mai spune fostul expert OMS.
Odată
analizate, datele din domeniul sănătății pot îmbunătăți asistența medicală
acordată bolnavilor, precum dotarea unităților sanitare. De asemenea, pot sta la baza reformării de
la bază a sistemului de sănătate, prin întărirea rolului medicilor de medicină
generală.
