Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Ce (nu) se întâmplă cu datele din sănătate?

Viața Medicală
Sorina BUZATU vineri, 1 aprilie 2016

     Organizația mondială a sănătății (OMS) a lansat recent un mecanism de colectare unitară a datelor din domeniul sănătății, denumit „Colaborarea pe date de sănătate“. Mecanismul își propune să unifice sistemele informatice care adună, analizează și folosesc datele din domeniul sănătății. A fost elaborat deja un set de o sută de indicatori, printre care: speranța de viață la naștere, rata mortalității adulților cu vârste cuprinse între 15 și 60 de ani, rata mortalității provocate de TBC sau de SIDA, consumul de sare, nivelul poluării aerului în orașe, consumul de tutun la persoanele adulte, rata prevalenței contraceptivelor, rata de succes a tratamentului TBC, cheltuielile totale din sănătate etc. Într-un comunicat, organizația amintește că lipsa acestor date îngreunează luarea unor decizii cu privire la alocarea resurselor pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației și pentru a ajuta oamenii să trăiască mai mult, mai sănătos și mai productiv.

 

Clasificarea DRG

 

     În România, datele colectate în domeniul sănătății permit rambursarea cheltuielilor spitalelor pentru tratarea pacienților și elaborarea unor strategii și politici publice care ar trebui să îmbunătățească sistemul de sănătate.
     Unul dintre sistemele de colectare a datelor este DRG (sistemul de clasificare în grupe de diagnostice). „Fiecare spital raportează un set de date cu ajutorul unei aplicații care se încarcă automat într-un soft numit grouper. Acest soft grupează toți indicatorii din foaia clinică de observație a pacientului și generează complexitatea cazului“, spune prof. dr. Cristian Vlădescu, directorul Școlii Naționale de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în domeniul Sanitar  București (SNSPMPDSB).
     Instituția condusă de profesorul Vlădescu structurează aceste date pe categorii, le verifică din punct de vedere administrativ și tehnic, după care le trimite Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și caselor locale. Pe baza lor, dar și a unui parametru financiar numit TCP (tariful pe caz ponderat), spitalului respectiv i se decontează cheltuielile. Tariful pe caz ponderat este valoarea de rambursare a unui caz ponderat la nivel de spital, adică a unui caz externat, ajustat cu complexitatea relativă a acestuia în raport cu celelalte cazuri.
     Clasificarea DRG ia obligatoriu în calcul șapte variabile pentru fiecare pacient: vârstă, gen, durata de spitalizare, diagnostice principale și secundare, intervenții chirurgicale sau alte proceduri efectuate, starea la externare, iar la nou-născuți, greutatea la naștere. Un criteriu suplimentar de clasificare este costul resurselor consumate pentru îngrijirea pacientului. Astfel, prin sistemul DRG, pacienții pot fi clasificați simultan atât după patologie, cât și după costul îngrijirilor, ceea ce asigură posibilitatea de a asocia tipurile de cazuri cu cheltuielile spitalicești efectuate.
     În plus, sistemul DRG poate fi folosit pentru politica de dezvoltare privind problemele de acces și echitate, analiza practicii clinice și de codificare, precum și pentru evaluările pieței și cererii de medicamente, de proteze, de scaune mobile etc. Datele colectate prin sistemul DRG mai pot fi utilizate pentru fundamentarea oricărei analize cu privire la funcționarea spitalelor, mai puțin cea financiară, care intră în sarcina CNAS. „S-a făcut o analiză a spitalizării iritabile din România; ne-am uitat să vedem câți copii cu sindrom hemolitic uremic au fost anul trecut, câți dintre ei au decedat etc. Sau mai putem analiza indicatorii de utilizare a serviciilor din spitale“, adaugă profesorul Vlădescu.
     Directorul SNSPMPDSB consideră că baza de date colectate prin DRG „este completă pentru scopul său exact. Pe sistemul DRG, se colectează în România mai mulți indicatori și mai multe date pe spitale decât în tabelul cu cei 100 de indicatori ai OMS-ului.“
     SNSPMPDSB raportează ulterior aceste informații Institutului Național de Statistică (INS), Eurostatului, precum și tuturor organizațiilor partenere.
     Mecanismul de colectare DRG a fost folosit prima oară în Statele Unite în anii ‘70 și este utilizat în prezent în toate statele care au sisteme publice de sănătate. În România a fost introdus în perioada 2001–2003, a început cu 23 de spitale, acum fiind înscrise în sistem aproximativ 500.

 

Indicatorii macro

 

     Un alt sistem de colectare a datelor este cel gestionat de Centrul Național pentru Statistică și Informatică în Sănătate Publică (CNSISP), din cadrul Institutului Național de Sănătate Publică (INSP). Spre deosebire de sistemul DRG care colectează date la nivel de pacient, cel utilizat de CNSISP strânge date la nivel macro, de pildă: tipurile unor boli sau numărul de pacienți împărțiți pe grupe de vârstă care suferă de bolile respective.
     Acest centru nu adună însă date de la spitalele care nu au contract cu CNAS, și nici pe cele din registrele de sănătate aferente anumitor boli, din programele naționale, cum ar fi cel al cancerului, diabetului, TBC-ului etc. Registrele au fost organizate pe regiuni geografice, iar datele colectate nu sunt centralizate la nivel național. După cum remarcă și fostul expert al OMS între anii 1974 și 1994, dr. Traian Ionescu, faptul că spitalele care nu au contract cu CNAS nu sunt obligate să trimită date privind activitățile lor, este o „scăpare“ a pachetului de legi pe sănătate inițiat de fostul ministru Eugen Nicolăescu.
     „Noi colectăm date prin direcțiile de sănătate publică, de la unități ale Ministerului Sănătății, ale Academiei Române, administrației locale. Primim date privind resursele (unități sanitare, personal sanitar, cheltuieli cu medicamentele, pe secții de spital, pentru fiecare unitate, totalul cheltuielilor din spital), dotările cu aparatură medicală de înaltă performanță, activitatea rețelei sanitare (pentru toate tipurile de unități), mișcările bolnavilor, fișele de deces ale pacienților, date privind principalii indicatori ai stării de sănătate a populației – indicatori specifici pe grupe mari de boli, grupe de vârstă etc.“, ne-a spus directorul CNSISP, Cristian Calomfirescu.
     CNSISP mai primește date și de la Institutul Național de Statistică privind populația României, detalierea deceselor pe cauze medicale, date demografice pe trimestru sau pe an. Acestea sunt prelucrate și transmise Ministerului Sănătății, INSP, INS, guvernului, președinției, precum și organizațiilor internaționale, cum ar fi OMS sau Eurostat.
     „Dispunem de un depozit de date, la nivel macro, care răspunde cererilor administrației centrale, pentru urmărirea evoluției unor boli și alocarea bugetelor. De asemenea, pot fi folosite la elaborarea politicilor publice și strategiilor din domeniul sănătății“, afirmă directorul CNSISP.
     Pe de altă parte, toate datele CNSISP înregistrate pe suport magnetic, înainte de 1990, s-au pierdut, iar în prezent, instituția se confruntă cu probleme de personal, din cauza bugetului foarte mic alocat. Tinerii informaticieni, chiar și studenți, refuză să vină pe salariul minim pe economie, chiar dacă CNSISP le oferă flexibilitate în programul de lucru sau jumătăți de normă.

 

Datele nu sunt valorizate

 

     Deși suficiente, datele colectate de instituțiile din țară nu sunt interpretate, crede dr. Traian Ionescu. Formal, datele strânse de instituțiile de profil din România răspund indicatorilor de evaluare a activității medicale, stabiliți de Uniunea Europeană. Dar „din punctul de vedere al analizelor calitative și al formării indicatorilor, nu cred că lucrurile stau bine. Nu e suficient să ai date. Ele reprezintă informație, doar dacă sunt prelucrate și comentate“, spune Traian Ionescu.
     Însă „decidenții politici, fiind de diferite specialități, nu au înțeles că indicatorii reprezintă la ora actuală preocupările comunității europene și a specialiștilor pentru a evalua sănătatea publică și pentru a clasifica țările după felul în care ele se supun acestui lucru“, mai spune fostul expert OMS.
     Odată analizate, datele din domeniul sănătății pot îmbunătăți asistența medicală acordată bolnavilor, precum dotarea unităților sanitare. De asemenea, pot sta la baza reformării de la bază a sistemului de sănătate, prin întărirea rolului medicilor de medicină generală.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC