O
lege texană menită să limiteze numărul întreruperilor de sarcină, intrată în
vigoare în 2013, face ca tot mai multe femei să încerce să își inducă avortul
pe cont propriu. Doar pe hârtie numărul procedurilor clinice realizate pe
teritoriul acestui stat a scăzut, arată un studiu citat de Reuters.
Cercetarea indică și faptul că victimele principale ale legislației sunt
femeile sărace. „Sărăcia, resursele limitate și închiderea clinicilor locale au
restricționat posibilitățile femeilor de a face avort într-un context clinic“
este concluzia proiectului de evaluare a politicilor texane. Acest studiu
estimează că între 100.000 și 240.000 de femei texane, între 18 și 49 de ani,
au încercat să întrerupă singure sarcina, de la introducerea legislației până
în prezent. Au folosit ca metode ierburile, ceaiurile și medicamente obținute
în Mexic fără rețetă.
Una
dintre măsurile impuse de legea din 2013 cere ca medicii care fac întreruperea
de sarcină să aibă dreptul de a interna pacienți la un spital aflat la cel mult
48 de kilometri distanță față de clinica în care se face avortul. Măsura ar
trebui, în teorie, să le asigure femeilor continuitatea îngrijirii medicale.
Dar, atât clinicile care oferă opțiunea avortului, cât și experții medicali
spun că valoarea acestei reguli, din perspectiva sănătății publice, este
aproape nulă. În Texas, numărul avorturilor înregistrate a scăzut cu 13% în
ultimele șase luni față de aceeași perioadă a anului anterior. Timpul mediu de
așteptare între programarea unui avort și realizarea procedurii este de trei
săptămâni, ceea ce face ca intervenția să fie imposibil de efectuat la timp
pentru unele femei. Altele nu au banii sau posibilitatea de a călători sute de
kilometri ca să ajungă la o clinică legală. Înainte de noua lege existau 42 de
clinici de avort în Texas, acum sunt 19.
Departamentul
de Sănătate din Anglia a lansat acum câteva zile o consultație ministerială pe
tema prescrierii de tratamente homeopate. George Freeman, ministrul pentru
științele vieții, citat de The Guardian, a explicat că guvernul are
obligația de a se asigura că fondurile sistemului public de sănătate britanic
sunt cheltuite exclusiv pe cele mai eficiente tratamente. Dezbaterea pe tema
compensării homeopatiei vine după ce organizația nonguvernamentală
antipseudoștiință Good Thinking Society a amenințat că va contesta în instanță
refuzul departamentului de stat de a adăuga produsele homeopate pe „lista
neagră“ a NHS. Este vorba de o listă care detaliază ce medicamente nu pot
prescrie medicii din sistemul public și care practic blochează folosirea
fondurilor publice pentru decontarea acestora. Lista neagră cuprinde mai mult
de 3.000 de produse farmaceutice și parafarmaceutice, de la farmaceutice la
anumite mărci de răcoritoare.
Simon
Singh, fondatorul Good Thinking Society, spune că decizia autorităților vine
după un an de presiuni din partea organizației sale „Ne-am tot certat cu
ministerul, explicându-le că «uite, homeopatia, după patru din propriile
voastre criterii, ar trebui să fie pe această listă». După foarte multe luni de
du-te vino, acum au căzut de acord să evalueze dacă homeopatia ar trebui să fie
pe lista neagră“. Cele patru criterii la care face referire Singh sunt
eficiența, cost-eficiența, existența unor alternative la fel de eficiente dar
mai ieftine și disponibilitatea suficient de mare în circuitul comercial – care
ar face inutilă prescrierea.
Un
raport al unui comitet de știință și tehnologie stabilit la nivelul
Parlamentului, efectuat în 2010, spunea că remediile homeopate nu sunt mai
eficiente decât medicamentele placebo și că nu ar trebui să fie finanțate prin
NHS.
Lumea
investițiilor e saturată de conflicte de interese care îl pot surprinde chiar
și pe cel mai sofisticat investitor. Cei care au învățat pe propria piele această
lecție, cum aflăm din The New York Times, sunt proprietarii unor titluri
derivative de valoare emise în 2011 când Sanofi, un gigant producător francez
de farmaceutice, a cumpărat Genzyme, un concern de biotehnologie din Cambridge,
Massachusetts. Titlurile derivative de valoare sunt instrumente financiare
populare în rândul companiilor din domeniul farma, acolo unde sunt frecvente
fuziunile și achizițiile. Ele îi oferă proprietarilor dreptul la plăți viitoare
(la o cotă din profitul cumpărătorului), dacă mărcile sau compania
achiziționată îndeplinesc anumite obiective operaționale într-o perioadă
stabilită postfuziune. Câștigurile promise prin aceste titluri sunt de regulă
mult mai valoroase decât ceea ce primesc acționarii la vânzarea efectivă a
companiei. Investitorii din industria farmaceutică cer adesea drepturi
contingente de valoare de la un cumpărător atunci când cred că un medicament
din linia lor de producție va genera câștiguri viitoare semnificative.
În
2011, când a avut loc tranzacția de 20 de miliarde de dolari, firma cumpărată
desfășura un studiu clinic pentru un tratament promițător împotriva sclerozei
multiple. Acționarii concernului de biotehnologie nu credeau că oferta primită
de la francezi reflectă cu adevărat potențialul financiar al tratamentului
inovator. Au fost așadar emise titluri financiare de valoare pentru fiecare
acțiune Genzyme cumpărată, care le ofereau deținătorilor 3,8 miliarde de dolari
în plus dacă medicamentul trecea de anumite praguri (aprobarea primită de la
Administrația federală a medicamentului, până la 31 martie 2014, îndeplinirea
anumitor obiective de vânzări la intervale fixate). Acordul spunea însă și că
francezii se angajau să facă eforturi solide pentru a ajuta medicamentul să
depășească aceste teste, promovându-l ca pe orice alt produs propriu.
Aici
a intervenit conflictul de interese. În aceeași perioadă, producătorul francez
și-a dezvoltat propriul medicament împotriva sclerozei multiple, care intra în
competiție cu cel achiziționat. Avea de ales: făcea ce promisese americanilor
pentru marketingul inovatorului cumpărat de la ei, riscând însă să piardă cele
3,8 miliarde de dolari prin titlurile de valoare, sau își promova inovația
proprie, fără acest risc? Au optat pentru varianta mai „ieftină“ și așa s-a ajuns
în cele din urmă în instanță.
Dacă
se confirmă acuzațiile aduse companiei farmaceutice, cum că a făcut
intenționat rău proceselor de dezvoltare și marketing, nu doar proprietarii
titlurilor de valoare au avut de suferit. În întreaga lume, 2,3 milioane de
oameni suferă de scleroză multiplă. Printre ei se află mai mulți pacienți care
ar fi putut beneficia de acest tratament. Și ei pot fi considerate victimele
unei decizii făcute pe considerente financiare.
