Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Algeziologia, între germinaţie şi translaţie

Viața Medicală
Prof. dr. Ostin C. MUNGIU miercuri, 12 octombrie 2011
   În ultimul deceniu, a apărut şi s-a consolidat conceptul de medicină translaţională. Acest termen urmăreşte, de fapt, lansarea unei punţi între cercetarea fundamentală şi medicina clinică, în aşa fel încât descoperirile făcute în laborator să servească la explicarea mecanismului producerii bolilor, precum şi la o terapie pe baze ştiinţifice. Ultimul aspect a generat, de altfel, şi apariţia capitolului de farmacologie translaţională, care vizează în primul rând valorificarea rezultatelor obţinute pe culturi de celule şi animale de experienţă, în vederea trecerii la studiile efectuate pe voluntari sănătoşi sau bolnavi.
   Algeziologia, ca disciplină care se ocupă cu studiul şi terapia durerii, este implicată profund în acest proces de translaţie. Numeroase cercetări apărute în ultimii ani au avut ca scop umplerea spaţiului existent dintre cercetările fundamentale privitoare la procesul algezic şi managementul durerii la om. După Jianren Mao, obiectivele cercetării translaţionale în durere sunt următoarele: • analiza similarităţilor şi diferenţelor dintre modelele animale de „durere“ şi modificările dureroase observate în clinica umană • examinarea limitelor metodelor utilizate în cercetarea preclinică, inclusiv intervenţiile farmacologice • evaluarea relevanţei cercetărilor de laborator pentru managementul durerii în clinică • valorificarea în clinică a informaţiilor oferite de cercetarea de laborator şi asigurarea unui feedback dinspre clinică spre studiile preclinice. Toate aceste obiective au fost formulate în urma observaţiei justificate a lipsei de comunicare dintre cercetătorii din laborator şi medicii specializaţi în terapia durerii.
   În pofida existenţei a numeroase substanţe sau produse utile în terapia durerii, există încă multe forme de durere rezistentă la tratament. La aceasta se adaugă şi terapiile eronate ca rezultat al insuficientei documentări a medicilor. De exemplu, dacă medicii ar fi informaţi cu privire la rolul canalelor ionice în producerea şi modularea fenomenului algezic, ar înţelege mai bine cum blocanţii de canale ionice pot fi utili sau nu în diferitele forme de durere. În schimbul de informaţii dintre clinicieni şi cercetători, aceştia din urmă ar putea să-şi dea seama dacă rezultatele studiilor lor se aplică corect sau incorect în terapia durerii la om.
   Cercetări efectuate în ultimele decenii, au arătat că neuronii şi sinapsele din sistemul nervos central, contrar a ce se credea anterior, sunt foarte dinamice şi plastice, evoluând continuu de-a lungul vieţii. Astfel, au fost puse în evidenţă modificări la nivelul creierului, ca urmare a unor leziuni produse în periferie sau chiar ca rezultat al unei activităţi neuronale anormale. În felul acesta, s-au acumulat date referitoare la căile şi zonele din creier implicate, precum şi la mecanismele moleculare de producere a durerii cronice. Or, tocmai cunoaşterea acestor mecanisme deschide calea pentru conceperea unor medicamente mai eficiente pentru combaterea acestui tip de durere.
   Un domeniu recent al algeziologiei este cunoscut sub numele de „molecular pain“ (studiul durerii la nivel molecular). Cercetările în acest domeniu integrează rezultatele obţinute cu mijloacele biologiei moleculare, genomicii, proteomicii, neurobiologiei şi electrofiziologiei. Translaţia rezultatelor obţinute în aceste domenii deschide căi noi pentru găsirea unor „ţinte“ şi identificarea de medicamente sau alte mijloace pentru terapia durerilor rezistente la tratamentele analgezice cunoscute.
   O altă direcţie a cercetărilor din ultimul deceniu este legată de modalităţile de integrare dintre măduva spinării şi creier. În timp ce la nivelul măduvei spinării are loc un proces complex de modulare a nocicepţiei, etajele superioare ale sistemului nervos central joacă un rol important în percepţia multidimensională a durerii. La acest din urmă nivel, se conturează dimensiunile multiple (afective, cognitive şi socio-psihologice) ale experienţei dureroase. Se impune, deci, a se face o distincţie clară între nocicepţie (o exprimare senzorială) şi durere (o experienţă subiectivă). Cercetările pe animale de experienţă se axează în principal pe studiul nocicepţiei şi aceasta explică discrepanţele care apar între cercetarea fundamentală şi experienţa clinică în managementul durerii. Referitor la cercetările de algeziologie, efectuate pe voluntari sănătoşi, acestea pot fi utile pentru a prognoza riscul unei persoane de a dezvolta mai uşor sau mai greu durere cronică, de a se încadra în diferite sindroame dureroase specifice şi de a aprecia cât de eficient ar fi un tratament cu opioizi, de exemplu. Acest gen de cercetări, care includ şi aspecte cognitive şi socio-psihologice ale durerii, deschide căi noi pentru un management performant al acesteia.
   Există, de asemenea, cercetări de algeziologie translaţională privitoare la diferenţele de gen în percepţia şi terapia durerii, ceea ce va conduce la o terapie diferenţiată în funcţie de sex.
   Ca rezultat al observaţiilor făcute de clinicieni privitor la necesitatea îmbunătăţirii căilor şi metodelor de administrare a analgezicelor, cercetătorii din industria farmaceutică au imaginat şi realizat sisteme terapeutice care au îmbunătăţit semnificativ metodele convenţionale de administrare orală sau parenterală. Aşa a apărut şi s-a dezvoltat o paletă de căi de administrare, cum ar fi căile transmucozale, sistemele transdermale, administrarea epidurală, precum şi formulările farmaceutice sub formă de lipozomi, microsfere, nanoparticule.
   În ţara noastră, cercetările privind durerea şi analgezia s-au desfăşurat în centrele universitare mari, dar acestea au fost intermitente şi cu o finalitate redusă.
   Algeziologia, ca disciplină, a debutat în 1997, la Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi, la nivel universitar şi, ulterior, postuniversitar. În anii următori, această disciplină a fost inclusă şi în curricula Facultăţii de Stomatologie şi a colegiilor universităţii menţionate. Algeziologia a fost implementată în anii următori şi la Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi, Universitatea din Bacău şi Universitatea „Apollonia“ din Iaşi. Tot la Iaşi, în paralel cu învăţământul, s-au pus bazele (printr-un grant finanţat de Banca Mondială) unui centru de studiu şi terapie a durerii. Acest centru a desfăşurat şi desfăşoară atât cercetări fundamentale (în secţiunea preclinică), cât şi cercetări clinice (în secţiunile de durere oncologică şi non-oncologică). Rezultatele cercetărilor au fost comunicate la manifestări regionale, europene şi mondiale şi publicate în ţară şi străinătate. Baza materială a sporit simţitor prin obţinerea de granturi interne (inclusiv o platformă de cercetare a durerii oncologice şi non-oncologice, în valoare de un milion de euro) şi internaţionale (şase granturi educaţionale IASP în ultimii şase ani).
   Rezultate notabile în cercetarea algeziologică au fost obţinute şi la Cluj-Napoca (prof. dr. Şandor Vlaicu, prof. dr. Anca Buzoianu şi colab.), la Tg. Mureş (prof. dr. farm. Mărioara Monea, dr. Romeo Brezeanu şi colab.), la Bucureşti (prof. dr. farm. Aurelia Cristea şi colab., prof. dr. Ion Fulga, prof. dr. Oana Coman, dr. Horia Păunescu şi colab.).
   În afară de aceste realizări, se cuvine a menţiona şi unele scăderi, atât la nivel academic, cât şi în cercetare. În urma unor hotărâri pe plan local, greu de înţeles, algeziologia se predă acum opţional, la Facultatea de Medicină din Iaşi, numai pentru studenţii străini, cei români fiind privaţi de cunoştinţele moderne privind managementul durerii.
   În domeniul cercetării se simte lipsa cercetătorilor şi a tehnicienilor, care au preferat laboratoarele din străinătate datorită salariilor incomparabil mai mari. Astfel că, deşi avem o dotare de vârf, putem spune cu amărăciune: „Avem puşca, dar ne lipsesc puşcaşii“.
   Nu ne rămâne decât să sperăm că anii următori vor aduce reformele necesare care să permită un statut decent al cadrelor didactice şi cercetătorilor, astfel încât migraţia să înceteze, iar cercetările să capete un caracter cu adevărat competitiv.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.