Recent, colaboratorul nostru, dr. Viorel Pătraşcu, ne-a trimis la
redacţie cea de-a opta apariţie din serialul său „Tablete dulci-amare“, volum
intitulat AŞteptĂnd apocalipsa, ieşit de sub
teascurile Editurii Paralela 45 din Piteşti.
Timp de aproape două decenii, specialistul în
boli dermatovenerice a avut inspiraţia să înregistreze în cabinetul său
evenimente şi expresii savuroase, care fac obiectul unor tablete publicate în
ziarul local „Argeşul“ şi, mai apoi, în volum. Aşa cum semnalasem şi cu ocazia
altui volum al autorului, cu mulţi ani în urmă, culegerea acestui gen de perle,
de către reprezentanţii unor profesii aflate zi de zi în contact direct şi
indiscret cu intimitatea oamenilor facilitează o cunoaştere suplimentară,
benefică a universului uman. Am în sprijin primul dicţionar al cocalarilor,
interlopilor şi piţipoancelor de la mijlocul secolului trecut, intitulat „Limbă
şmecheră“, publicat de Al. V. Dobrescu în 1939. Aceeaşi idee o susţine şi
autorul în paginile cărţii pe care o prezetăm: „Am scris sute de tablete dulci-amare care, dacă vor fi citite peste
ani, vor fi o mărturie necosmetizată a României reale şi profunde“. Şi mai
departe: „Pacienţii îţi dau totul pe tavă:
subiecte şi dialoguri, drame şi comedii, destine incredibile şi vorbe de duh“. Dintre
cei mai iubiţi şi preţuiţi pacienţi, babele de la ţară: „n-au carte, dar au spirit de observaţie şi fler“. Un adevărat şantier
dramatic care funcţionează nonstop, furnizând din belşug materia primă ce abia
aşteaptă să fie prelucrată sub condei.
Savoarea noutăţilor este gustată, încă de la
faţa locului, de pacienţii care-şi aşteaptă pe coridor rândul să intre la
cabinet. Peretele subţire, cu o izolaţie fonică defectuoasă, permite să devină
cunoscut celor de afară cam tot ce discută înăuntru medicul cu pacientul. Când
este vorba, subliniază autorul, despre boli banale, n-ar fi o mare problemă.
Lucrurile se schimbă însă în momentul în care pacienţii au suferinţe transmise
sexual.
Păcatele care se perpetuează de la începutul
lumii stârnesc şi azi o savoare nedezminţită. Şi nu sunt puţini cei care îşi
elatează performanţele sexuale, în special bărbaţii, de toate vârstele. Nu fac
excepţie nici femeile. Toţi îşi deschid sufletul în faţa medicului, împărtăşindu-i
adevăruri de viaţă necosmetizate, nedisimulate. Pentru un om de condei – o pradă
abia aşteptată. Nu-i lipsit de interes să subliniem că multe secvenţe din viaţa
reală întrec covârşitor în fantezie imaginaţia oamenilor. Vor veni în susţinere
o serie de exemple furnizate de paginile cărţii. Un tânăr de 24 de ani i-a înaintat
doctorului o cerere inedită: „Domnule
Director, subsemnatul … de bună voie şi nesilit de nimeni vreau neapărat să mă
castrez… N-am fost căsătorit niciodată, mai ales că aş face monştri… Menţionez
că nu mă căsătoresc chiar dacă nu mă operează“. Alt tânăr, venit pentru o
banală erupţie cutanată, i-a solicitat sprijinul spre a i se scoate ambele
testicule: „N-am alt motiv decât că mă
incomodează la mers“. Cu fişa pentru obţinerea permisului de conducere auto
completată la toate rubricile şi atestând o sănătate deplină, o doamnă în vârstă
de 54 de ani l-a rugat pe doctor să-i pună viza finală, parafa proprie şi ştampila
policlinicii. Tocmai se pregătea să se conformeze, când brusc, schimbându-şi
privirea, normală până atunci, în una a unui nebun de legat, femeia s-a dezbrăcat
la pielea goală şi l-a întrebat cu ochii ficşi: „Puteţi să-mi spuneţi şi mie cine mi-a tăiat penisul azi-noapte? Puteţi?“.
Nu mai puţin lipsite de interes pentru un
scriitor, dar şi un cercetător, formule de-a dreptul suprarealiste de gelozie,
care uimesc prin fantezie imaginaţia unui om normal. Un bătrân văduv, cu tentaţia
dar şi cu temerea unor noi relaţii sexuale, se plânge neputincios: „N-ar fi nimica, Dumnezeu ne-ar înţelege.
Dar răposata mea o cam visez noaptea. Începe să plângă şi-mi zice «Păi bine, mă
Ioane, aşa ne-a fost vorba?»“. Un alt exemplu, de data asta cu protagonistul
în viaţă. Un bolnav sosit la cabinet avea prepuţul perforat precum urechea unei
fete, iar în acel loc atârna un lacăt mic. Cheia acestei centuri de castitate
stătea doar la nevastă.
Multe dezvăluiri ale pacienţilor înfăţişează
sărăcia cruntă în care se zbat în special oamenii de la ţară: „Ghiciţi cât costă o înmormântare? Îţi vine
să te arunci în râu, să nu te mai găsească şi să-i scapi pe toţi de
cheltuieli“. Nu mai puţin gradul de înapoiere intelectuală, povara unor
mentalităţi retrograde ce dăinuie de secole, chiar a unor practici care pot dăuna
sănătăţii. Clasică, îndărătnicia femeilor de la ţară de a se urca pe masa
ginecologică: „Cum? Să mă urc pe capră fără
chiloţi pe mine? Măiculiţa mea, de ce m-ai făcut?“. Nu lipsesc, mai rare
ce-i drept, perlele filosofice: „Mi-a
spus cândva o pacientă că Dumnezeu ar fi trebuit să hotărască să ne naştem bătrâni,
după care să începem să întinerim. Astfel, dacă viaţa tot e unică, ni s-ar fi părut
mai frumoasă!“.
Nu pot ocoli un
omagiu cu o semnificaţie anume. O pacientă tânără şi isteaţă, cu forme atrăgătoare,
având o slăbiciune specială pentru bărbaţii din lumea medicală, după ce a
primit tratamentul cuvenit, i s-a adresat absolut dezinhibată: „Lăsaţi-mă să vă sărut amical! Sunteţi
singurul medic care mi-a rezistat!“.
Din păcate,
perspectivele „bazei de date“ ale cabinetului şi doctorului Pătraşcu nu oferă
speranţe. Dimpotrivă. După cum însuşi apreciază: „S-au dus vremurile când consultam zilnic 50–60 de bolnavi. Aveam o
cazuistică formidabilă, mii de diapozitive în colecţie!“, fapt ce-l
sprijinea în redactarea articolelor de specialitate, a comunicărilor ştiinţifice,
nu mai puţin a „pastilelor“ din ziar. Acum, consultaţiile sunt din ce în ce mai
puţine. Birocraţia invadează sistemul, transformă medicul într-un „scribălău“,
favorizează malpraxisul. Îngrijorări fireşti şi în plan personal: „…mă gândesc ce voi face în momentul când mă
voi pensiona“. Soluţia amintită în mai multe rânduri de autor – exerciţiul
beletristic. După spusele domniei sale, de la prozele scurte, publicistice de
acum, la povestiri, romane, nu-i decât un pas. În loc de postfaţă, autorul
inserează un articol semnat de Gh. Mohor,intitulat „Destine paralele“, unde
sunt puse alături elemente biografice
a doi slujitori ai medicinii şi literelor: Vasile Voiculescu şi Viorel Pătraşcu.
Noi, cititorii, nu putem decât să aşteptăm împlinirea unor proiecte sugerate. Câteva
apariţii editoriale de până acum ale autorului ne vin în sprijin, conturând şi
continuând o tradiţie memorialistică a medicilor în cultura română. Lucrarea de
referinţă în domeniu, „Literatura
artistică a medicilor“, vol. II, apărută sub semnătura dr. Mihail
Mihailide, consemnează că după celebra apariţie „Din carnetul unui medic de plasă“ (1946), sub semnătura dr. George Ulieru, „Medic la Boişoara“ – publicată de dr.
Andrei Marcu Pandrea – reprezintă „prima
scriere adevărată despre condiţia medicului de ţară… s-a bucurat de un imens
succes şi în opinia noastră e cea care a inspirat lucrări ulterioare similare
precum cele semnate de Caius Mihăilă, Viorel Pătraşcu ş.a.“.
