La Editura Medicală
Universitară „Iuliu Haţieganu“ a apărut primul volum al cărţii Semiologie
medicală, sub redacţia Dan L.
Dumitraşcu, Daniela Fodor, Adriana Albu. În colectivul de autori se regăsesc
cadre didactice de la catedra de semiologie a Clinicii Medicale II a UMF „Iuliu
Haţieganu“, alături de colaboratori de la Clinica Medicală IV (cealaltă clinică
unde se predă semiologie). Aşa cum menţionează în prefaţă profesorul D. L.
Dumitraşcu, Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca are o lungă tradiţie în
elaborarea unor manuale de semiologie, de la celebrul „Tratat elementar de
semiologie şi patologie medicală“ de Haţieganu-Goia, apărut în perioada
interbelică (1934), la „Semiologia“ lui Viorel Gligore (1977), manualul
profesorului Horaţiu Boloşiu, din 1994 ş.a. Faptul că, în ultimele decenii,
mijloacele din ce în ce mai complexe de explorare imagistică au schimbat parţial
abordarea diagnostică a unui bolnav nu a redus cu nimic importanţa examenului
clinic şi a anamnezei. De la bun început, autorii precizează faptul că au
introdus informaţii noi provenite din progresul cunoştinţelor de genetică,
epidemiologie, psihosomatică etc. şi că au renunţat la descrierea unor manevre
clinice nefolosite actualmente, a unor semne şi simptome mai puţin specifice şi
a unor tehnici de explorare abandonate.
Noul manual clujean
de semiologie are două volume: primul cuprinde semiologia generală, iar al
doilea, semiologia aparatelor şi sistemelor. Primul volum conţine etapele
anamnezei, simptomele generale, particularităţile anamnezei în funcţie de
specialitatea medicală, precum şi dificultăţile realizării anamnezei în cazuri
speciale. În introducere, aflăm un scurt istoric al învăţământului de
semiologie din România şi informaţii despre particularităţile predării
semiologiei în celelalte ţări europene. Problemele interrelaţiei medic–pacient
sunt dezbătute într-un capitol dedicat, în care sunt afirmate principiile unei
bune comunicări medicale şi sunt sugerate mijloace de evitare a posibilelor
erori apărute în comunicarea dintre medic şi pacient. Autorii propun metode de
abordare clinică a pacienţilor dificili, care nu pot comunica sau care aparţin
altor culturi, situaţie deloc rară, dacă ne gândim la diversificarea structurii
populaţiei sub aspect etnic, datorită mondializării. Un subcapitol este dedicat
analizării principalelor simptome pentru care pacientul solicită consult
medical: durerea, astenia fizică, tulburările de somn, vertijul, modificările
apetitului, tulburările tranzitului intestinal etc. În continuare, sunt
prezentate tehnicile de bază ale examenului obiectiv general: inspecţia,
palparea, percuţia şi auscultaţia, filtrate prin prisma experienţei personale a
autorilor.
Informaţiile generale
obţinute în urma examenului obiectiv sunt cele referitoare la starea generală,
conformaţia somatică, tipul constituţional, starea de conştienţă, atitudinea,
mobilitatea, temperatura corporală. Toate aceste elemente sunt detaliate în
partea a doua a cărţii, plecând de la datele fiziologice şi ajungând la cele
patologice. Autorii subliniază faptul că anamneza trebuie permanent integrată
cu examenul obiectiv, neputându-se stabili o demarcaţie clară între aceste două
componente ale examenului clinic. La finalul examenului obiectiv, medicul poate
apela la examenul clinic instrumental, prin utilizarea stetoscopului,
tensiometrului, termometrului, lupei, cântarului, ciocănelului de reflexe,
oftalmoscopului, otoscopului sau diapazonului.
Cartea este destinată
în primul rând studenţilor la medicină, pe care îi introduce în abordarea
diagnostică a unui bolnav prin metode clinice, însă este deopotrivă utilă ca
sursă de informare şi medicilor rezidenţi în medicină internă sau specialităţi
derivate. Datele teoretice sunt susţinute de o bogată iconografie, care
ilustrează cele mai frecvente manifestări cutanate ale bolilor interne,
tipurile de facies, modificările patologice ale cutiei toracice. Ne rămâne să aşteptăm
apariţia celui de al doilea volum al Semiologiei
medicale a autorilor clujeni, dedicat semiologiei aparatelor şi sistemelor,
pentru a ne actualiza cunoştinţele în acest domeniu aparent neschimbat şi totuşi
în continuă adaptare la realităţile zilelor noastre.
