Cultură

Sărbătoarea Italiei

de Dr. Raluca BULEA - iun. 25 2013

Luna iunie nu înseamnă numai cireşe coapte, parfum de tei în floare, iz de vacanţă şi vara care stă să ne intre în case, ci se deschide, de mai bine de jumătate de secol încoace, sub semnul uneia dintre cele mai mari culturi şi civilizaţii de pe mapamond: cea italiană, care, la 2 iunie, an de an, sărbătoreşte ziua naţională. Fiind vorba de o ţară cu multiple legături cu a noastră, atât în plan economic şi politic, dar şi cultural, momentul festiv a fost marcat şi de această dată prin evenimente desfăşurate pe parcursul a aproape două luni, grupate sub numele deja cunoscut al Festivalului italian, ajuns în 2013 la a cincea ediţie, organizat de Ambasada Italiei la Bucureşti şi de Institutul Italian de Cultură.

Dincolo de prezentarea, atât în Capitală, cât şi în restul ţării, a produselor celor mai reprezentative, a bucătăriei şi vinurilor, dar şi a modei italieneşti, Festivalul a însemnat totodată şi oferirea patronajului sau susţinerea integrală a unei serii de evenimente culturale, concerte de muzică simfonică şi de operă, seri literare şi prezentări de carte, proiecţii de film. Pe aceeaşi agendă s-a înscris şi o expoziţie de fotografie ce a poposit timp de două săptămâni la sediul Institutului Italian de Cultură, fiind înscrisă de asemenea şi în cadrul Festivalului Fotografiei Europene 2013. Lucrările prezentate aparţin unui grup de artişti fotografi din Toscana, reuniţi în clubul numit „Il Cupolone“, fondat în anul 1961, al cărui nume a fost inspirat de faimoasa cupolă a lui Brunelleschi care domină panorama Florenţei, şi care a primit, de-a lungul a peste cinci decenii de existenţă, numeroase premii internaţionale şi recunoaşteri din partea Federaţiei Internaţionale de Artă Fotografică.

Expoziţia este deschisă printr-o serie de portrete de oameni de la ţară, surprinşi alături de animalele care le asigură traiul zilnic, locul unde au fost realizate neputând fi precizat, ca o dovadă grăitoare a faptului că lumea satului are trăsături comune indiferent de coordonatele geografice. Plimbarea ne poartă în continuare tot în zona rurală, dar de această dată nu este deloc dificil să recunoaştem dealurile Toscanei, acoperite de vii, şi unde ajungem de la o vilă la alta pe drumuri înguste, străjuite de pini şi chiparoşi. Colinele blânde ne îndeamnă la hoinăreală pe jos sau cu bicicleta, căci motoarele puternice nu îşi găsesc locul în peisaj, iar macii şi florile de câmp parcă ne transmit, dincolo de fotografie, parfumul lor proaspăt şi culorile vii. Din inima regiunii toscane ne îndreptăm spre mare, cea care mărgineşte pretutindeni peninsula italiană, cea care o defineşte într-o anumită măsură şi prin care oraşele-state din Evul Mediu ajunseseră mari puteri ale Europei şi bazinului Mediteranei. Dar chiar şi pe mare ai nevoie de stabilitate, de puncte de reper, iar farurile de la ţărm sunt cele care o oferă şi asupra cărora s-au oprit artiştii.

Schimbăm apoi registrul, cu instantanee de la competiţii sportive şi apoi cu peisaje citadine, care ne transportă brusc în cea mai apropiată contemporaneitate, mult mai dinamice, dar, totuşi, fără aceeaşi încărcătură poetică a imaginilor anterioare. Nu lipsesc din expoziţie nici imaginile alb-negru, foarte potrivite pentru unele portrete, nu la fel de inspirate în cazul peisajelor, cărora tocmai culoarea este aceea care le dă personalitate

şi căldură. Este adevărat că nuanţele de gri sporesc dramatismul, dar nu suficient încât să compenseze trăsăturile care lipsesc. Pentru simetria parcursului, privirea ni se opreşte, în final, tot asupra unor portrete, de această dată scoase din context, având în spate un fundal neutru, căci artistul este concentrat aproape exclusiv asupra expresiei şi posturii subiectului ales. Nu putem trece cu vederea faptul că unele imagini sunt în mod cât se poate de evident prelucrate şi „îmbunătăţite“ cu ajutorul computerului, uneori mai discret, alteori extrem de vizibil, fără ca efectul asupra privitorului să fie mai puternic decât cel pe care l-ar fi avut, poate, înregistrarea iniţială. Chiar şi aşa, am mai avut, şi de această dată, un crâmpei din Italia de care să ne bucurăm la noi acasă, care să ne trezească amintirile sau dorul de ducă.

Modernism și complexitate la TNB

Comoara de artă din inima Dobrogei

În curând, la cinema

Doza de ficțiune: „Doctore!”, poezie de Petruţa Petre

Se reface piațeta casei Mița Biciclista, pietonii având prioritate

Doza de ficțiune: „Pata oarbă”, poezie de Așer Negoi

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

Tipărit + digital – 249 de lei
Digital – 169 lei

Abonare (digital) Abonare (print+digital)

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Sărbătoarea Italiei

Din aceeași categorie