Aceasta spune că a ales pentru prezentarea sa medicamentele care induc imunosupresie pentru că în fiecare an sunt noi compuși care apar în această clasă, iar „Aceștia sunt destul de diferiți atât ca structură, cât și ca mecanism și au anumite particularități legate de anumite măsuri de prevenție”. 

Ce medicamente induc imunosupresia? 

Conf. univ. dr. farm. Cristina Elena Zbârcea a punctat că există o gamă de diversă când vine vorba despre medicamentele ce duc la imunosupresie. Pe de o parte, sunt acelle medicamentele utilizate post-transplant, de la glucocorticosteroizi la micofenolat, ciclosporină. 

În bolile neoplazice sunt mult mai multe clase de medicamente imunosupresoare. Există foarte multe medicamente imunosupresoare apărute în noile boli autoimune: „Și aici, în fiecare an, mai apare o nouă substanță, aici sunt medicamente cu structură chimică cu moleculă mică sau pot să fie molecule mari, de tip anticorpi monoclonali sau pot să fie inhibitori de tirozin kinază”. 

În plus, aceasta a subliniat că în bolile autoimune există medicamente care au mai multe posibilități de acțiune: unele pot să acționeze la nivel extracelular, astfel încât să reducă formarea de citokine, interleukine, TNF-alfa. Altele pot să aibă ca loc de acțiune la nivelul membranei celulare. „Nu în ultimul rând, la nivel intracelular – unde avem enzime, kinaze, fosfodiesteraze – de asemenea putem avea medicamente care acționează.” 

Ce pot face farmaciștii? 

Pentru pacienții care urmează un tratament cu medicamente imunosupresoare, farmaciștii pot face foarte multe lucruri, aici fiind vorba în esență de rolul lor important de a consilia acești pacienți. 

„Putem să oferim consiliere, putem să informăm pacienții în toate aceste domenii [ce țin de imunosupresoare], de la modul cum se păstrează medicamentul, la modul de administrare – înainte, după masă, dimineața, seara, într-o priză sau mai multe prize... Pentru unele dintre aceste substanțe sunt niște elemente extrem de importante pentru eficacitatea tratamentului”, a completat conf. univ. dr. farm. Cristina Elena Zbârcea. 

De asemenea, farmacistul poate consilia pacientul care ia medicamente pentru imunosupresie și în ceea ce privește regimul de viață. La capitolul interacțiuni, „aici farmaciștii sunt extrem de bine pregătiți și pot să vadă interacțiuni atunci când acești pacienți mai au și alte patologii asociate și există riscul ca acea interacțiune să accentueze o reacție adversă sau să scadă eficacitatea tratamentului imunosupresiv”. 

Nu în ultimul rând, farmaciștii au rol în reducerea reacțiilor adverse la medicamentele care induc imunosupresie. „Toate aceste medicamente noi, care au acest efect imunosupresiv, au multe reacții adverse. Alegerea tratamentului, bineînțeles, s-a făcut în funcție de eficacitate-risc. Dar reacțiile adverse sunt diverse, iar farmaciștii pot să ajute, astfel încât pacientul să treacă mai bine prin cura de tratament, pe perioada acestuia, astfel încât să aibă aderență la tratament și să se obțină eficacitatea”. 

Tipuri de roluri îndeplinite de farmaciști 

Un subiect extrem de interesant pe care l-a prezentat conf. univ. dr. farm. Cristina Elena Zbârcea în cea de-a doua zi a Forumului Farmacist.ro se referă tot la rolul farmaciștilor clinicieni în consilierea pacienților tratați cu medicamente care induc imunosupresie.

Ea a citat datele dintr-un articol scris de un grup de farmaciști și medici din Germania, din Nürnberg. Acești medici și farmaciști și-au propus să arate care este rolul farmacistului clinician în monitorizarea pacienților care primesc terapie cu medicație anti TNF-alfa. Și sunt două idei principale în acel articol. 

Pe de o parte, specialiștii germani au clasificat tipurile de rol identificate de farmaciști. S-au observat destul de multe erori în partea de prescriere, fie pacienții nu au primit tratament, fie au avut doze prea mici sau prea mari. Fie regimul de administrare a respectivei clase de medicamente nu a fost potrivit, fie medicamentul era contraindicat în situația pacientului. 

În ceea ce privește totalul erorilor identificate, acestea sunt 115 la nunăr, dintre care nu au putut fi rezolvate 59; 3 au fost rezolvate parțial; și 53 au fost rezolvate. 

„Privind aceste cifre, la jumătate dintre pacienți s-au putut reduce erorile în care a fost implicat tratamentul, medicația. Pacienții au fost monitorizați din trei în trei luni. Unii au avut parte de consiliere din partea farmaciștilor, alții nu au avut consiliere. Cei care au făcut consiliere au raportat mai puține reacții adverse. Observăm o creștere a aderenței la tratament a acestor pacienți [cei care au avut consiliere din partea unui farmacist – n.red.]. Aceste lucruri au fost făcute cu ajutorul farmaciștilor, iar medicii au avut de câștigat în tratamentul acestor pacienți cu ajutorul farmaciștilor”, a conchis conf. univ. dr. farm. Cristina Elena Zbârcea.