Viaţa culturală începe să revină discret, dar ferm, în programul nostru obișnuit. Cu mască și dezinfectant, după măsurarea temperaturii, pătrundem în grupuri mici în muzee și galerii, căci imaginile de pe ecranul computerului nu pot înlocui emoţia pe care o încercăm în imediata apropiere a unei opere de artă. În plus, vara ne permite să socializăm în siguranţă, de la distanţa regulamentară, în curţi și grădini, fiindcă ne-a fost dor și de prezenţa semenilor.

Din dorinţa de a ne oferi un nou prilej pentru o asemenea îndoită apropiere, Galeria Romană ne-a propus, în ziua prăznuirii Sfinţilor Apostoli Petru și Pavel (n. red.: 29 iunie), vernisajul expoziţiei „Piatră și lumină”. Manifestarea culturală ne prilejuiește reîntâlnirea cu pictura lui Paul Gherasim și sculptura lui Vasile Gorduz și va rămâne deschisă până la 31 iulie a.c.

Alăturări cu semnificaţie profundă

În liniște și fără grabă, pătrundem într-un spaţiu încărcat de o atmosferă aproape mistică, și care ne îndeamnă la o pioasă contemplare a lucrărilor expuse. Încercăm să descoperim dintru început sensurile cuprinse în titlul expoziţiei, și nu ne vine greu. Piatra este materia în care a ales să se exprime artistic Vasile Gorduz, în vreme ce lumina este trăsătura comună pentru lucrările lui Paul Gherasim din această selecţie.

Cugetând mai adânc, vom putea să deslușim și semnificaţia mai profundă a acestei inspirate alăturări artistice, tălmăcită cu ocazia vernisajului de Sever Voinescu. Paralelismul făcut de acesta se referă la asocierea evenimentului cu sărbătoarea celor doi apostoli, prezentaţi mereu în icoane îmbrăţișaţi, unul dintre ei fiind piatra de temelie a bisericii creștine, cu elementele care definesc operele de artă prezente în expoziţie, credinţa propovăduită de amândoi aducând lumina în viaţa tuturor celor ce au îmbrăţișat-o.

Simplitate și spiritualitate

Lucrările lui Paul Gherasim nu se dezvăluie din depărtare. Dimpotrivă, îi cer privitorului să se apropie, și pe măsură ce distanţa scade observăm, ca pe o placă fotografică în curs de developare, cum din ce în ce mai multe detalii devin clare pentru ochi. Literele vechilor icoane și simbolurile creștine sunt schiţate în culori discrete, de parcă pictorul ne-ar invita în lumea sa fără a dori, totuși, să ne impună în vreun fel prezenţa. Este alegerea noastră să continuăm explorarea universului pe care ni-l deschide, încărcat de spiritualitate și de elemente simple, dar pline de însemnătate.

De cealaltă parte, piatra atrage prin stabilitate, siguranţă și calm. Însă când suntem în faţa sculpturilor lui Vasile Gorduz, materia modelată de artist ne stârnește, totuși, o ușoară neliniște, ce se ivește parcă din porozităţile pietrei, și care se ostoiește numai când reușim să simţim glasul autorului din spatele operei, când intuim mesajul metaforic prins în imobilitatea rocii.

Siluete îngemănate, în care apoi reușim să distingem individualităţile din întreg, contururi stilizate, o rugă ce amintește de Brâncuși și a sa Cuminţenie a pământului, sunt tot atâtea motive de a trece pragul expoziţiei. Dincolo de toate, pictura și sculptura intră în dialog, rezonează la unison, se intensifică și se completează reciproc, creând o
vibraţie pe care vă invităm să o descoperiţi.