De 15 ani, dr. Mariana Buzea (București), medic specialist în medicina de laborator, pune cărămidă peste cărămidă într-o carieră plină de entuziasm și motivație. Dialogul de mai jos pune în lumină aspecte legate de rolul și activitatea medicinei de laborator, din perspectiva unui medic care a ales să își desfășoare activitatea în sistemul public de sănătate.
– Cum ați ales medicina de laborator?
– A fost o alegere dictată într-o anumită circumstanță, eu fiind în prima generație în care rezidențiatul pentru specialitatea de medicină de laborator era separat de alte specializări. Știam că pe partea clinică nu eram suficient de instruită, așa că am optat pentru medicina de laborator. Din această ramură îmi plăceau foarte mult microbiologia și hematologia.
– Cum arată o zi din activitatea dv. ca medic de laborator?
– O zi obișnuită începe la ora 8,00, în jurul mesei de lucru, unde ne așteaptă microbii pe mediile de cultură. Apoi începem să citim culturile probelor prelevate de la pacienți și însămânțate cu 24 de ore înainte. Evident că se fac citiri și la 48 de ore și se supraveghează și alte culturi microbiene care necesită timp mai mult de urmărire sau de incubare. Orice examen de cultură este dublat și de un examen microscopic. Tuturor probelor care au examene bacteriologice li se efectuează și frotiuri, care sunt examinate la microscop. Rezultatele se corelează, se coroborează cu alte date care ulterior se scriu și se validează pentru a fi vizualizate în clinică. Așa se desfășoară activitățile de rutină.
– Cum colaborați cu celelalte entități din spital?
– În general, etapele examinării probelor sunt în legătură directă cu serviciul de supraveghere și combatere a infecțiilor asociate asistenței medicale. Există protocoale de alertă atunci când există germeni cu rezistență multiplă sau sunt cazuri epidemiologice speciale în anumite secții. Atunci se impune, printr-un program, colaborarea cu Ministerul Sănătății, care monitorizează aceste infecții asociate asistenței medicale, în special cele din secția de chirurgie și anestezie-terapie intensivă (ATI).
– Din perspectiva medicinei de laborator, care considerați că este cea mai mare problemă, în prezent, în sistemul românesc de sănătate?
– Consider că se abuzează de utilizarea antibioticelor, în condițiile în care nu se cunosc indicațiile de antibioterapie. Mă refer la aspecte legate de motivul pentru care se folosesc aceste medicamente și când și cum sunt ele utilizate; care este diferența dintre colonizare și infecție și cum trebuie corelate informațiile pentru a stabili clar evidența acestei realități.
– De ce trebuie să se țină cont la alegerea unui laborator de analize medicale?
– Ar trebui să se țină cont de calitatea medicilor care lucrează în acel laborator. În general, dacă laboratoarele sunt verificate și acreditate de Asociația de Acreditare din România, atunci pacientului trebuie să îi fie furnizate încredere și siguranță privind calitatea rezultatelor pe care le așteaptă sau le obține. Pe de altă parte, cred că un rezultat care este validat de medic este și asumat de acesta, iar în acest context, cel puțin pentru investigațiile uzuale, mi-e greu să spun că un laborator este mai mult sau mai puțin performant față de altul.
– Ați avut vreodată o experiență nefericită cu analizele de laborator?
– Oricare ar fi profesia pe care o desfășori, aceasta este supusă unor erori sau greșeli umane. În laboratorul de analize medicale, aceste erori sunt numite neconformități de fază preanalitică. Ele survin în etapa premergătoare transportului probelor spre laborator. Aici mă refer la partea de recoltare a probelor care poate influența semnificativ un rezultat. Se pot remarca erori de la înregistrarea probelor și etichetarea lor, la etapele analitice care vizează procesul de la prelucrare a probei și până la erorile de fază postanalitică, ce țin de transmiterea rezultatelor. Pe tot parcursul acestor etape sunt prezente surse de erori sau de neconformități. Este foarte important ca ele să fie identificate, asumate și corectate.
– Ce se întâmplă atunci când vorbim de o neconformitate?
– Depinde dacă proba respectivă poate fi efectuată din nou sau nu. Depinde și de faza în care a survenit acea neconformitate. Dar evident că, odată recunoscută, aceasta trebuie eliminată, făcându-se dovada faptului că a fost înlăturată. Sunt anumite măsuri de protocol care se iau în funcție de neconformitatea apărută.
– Cum se situează România, în ceea ce privește calitatea analizelor de laborator, comparativ cu celelalte state membre UE? Avem tot ce ne trebuie?
– Cred că avem tot ce ne trebuie. Dispunem de echipamente compatibile cu tot ceea ce există în sistemul medicinei de laborator din țările civilizate ale Europei sau ale lumii. Acest lucru este de necontestat. Faptul că suntem competenți și performanți este confirmat de controalele externe de calitate pe care le facem și care reflectă serviciile pe care le oferim. Spitalul în care activez colaborează cu doi furnizori de servicii de calitate din Anglia și Finlanda. În sistemele lor de analiză se găsesc laboratoare din toată Europa. Rezultatele exercițiilor pe care ei ni le propun sunt contabilizate și comparate. Astfel remarcăm poziția serviciilor pe care noi le oferim, iar pentru noi acest lucru reprezintă o certitudine că suntem performanți, fapt ce generează o satisfacție uriașă. De asemenea, în țara noastră există mai multe spitale universitare care raportează rezistența la antibiotice a unor germeni către Rețeaua europeană de supraveghere antimicrobiană, coordonată de Centrul european de prevenire și control al bolilor. România are un loc în rândul celorlalte țări europene, noi fiind unul dintre spitalele care furnizăm astfel de rapoarte.
– Sistemul medical românesc a cunoscut perioade agitate de-a lungul timpului. Se reflectă acest lucru și în condițiile de muncă pe care le aveți?
– În mare măsură, în spitalul Elias nu s-a reflectat acest lucru. Am găsit întotdeauna susținere și o disponibilitate deosebită pentru a îmbunătăți lucrurile din partea managerilor. De 15 ani de când activez aici, am parcurs pași într-un sens ascendent, deși poate nu de puține ori lucrurile nu au fost neapărat la îndemână și s-au realizat mai greu. În ciuda faptului că au existat momente în care părea că situația se prăbușește, au fost premise pe măsură care au motivat și au convins. Dar, cu toate lipsurile care există sau nu, preocupările pe care le avem pentru ceea ce facem ar trebui să primeze. Acestea țin până la urmă și de dăruirea noastră ca medici.
– Cum depășiți situațiile dificile?
– În laborator există un specific al muncii care ne distinge de medicina clinică. Aici este foarte importantă munca în echipă, pentru că dacă nu ai oameni competenți în spate, calitatea serviciului oferit este precară. Ca microbiolog, dacă nu ai un tehnician bun cu care să colaborezi, atunci activitatea ta este în zadar. În momente grele, contează enorm să ai în spate un colectiv. Pe de altă parte, faptul că îmi place ceea ce fac mă motivează și mă antrenează zi de zi să îmi păstrez optimismul.
– Numiți un aspect mai puțin plăcut al acestei specializări.
– Este un răspuns care îmi vine foarte repede în minte. Ești medic, dar ai zile când ești de-a dreptul administrator. Birocrația este partea care consider că nu ar trebui efectuată de un medic.