Reforma este, conform dicționarului limbii române, o transformare făcută politic pentru a realiza un progres, adică o schimbare în bine. Noi, pacienții și corpul medical, nu simțim progresul, binele rezultat în urma reformelor. Sistemul de sănătate rămâne în continuare cel mai mare bolnav. 

În 2006 a intrat în vigoare Legea nr. 95 privind reforma în domeniul sănătății. Din titlul ei vedem că este o lege care face reformă. Până azi s-au făcut foarte multe modificări ale acestei legi. Inteligența artificială estimează peste 120, dar ele sunt cu mult mai multe, adică reforme ale reformei. 

Ordonanțele de urgență sunt foarte importante, că de aceea sunt de urgență, și Guvernul nu poate aștepta până când Parlamentul elaborează legea necesară. Ordonanța de Urgență nr. 79 din 2016 este relevantă în acest sens și nota ei de fundamentare invocă ineficiența reformei din 2006. Este un act normativ care a generat la vremea aceea multe comentarii și controverse. Promisiunile politice de progres și eficientizare făcute atunci nu s-au văzut împlinite. 

Reforme „împachetate”

Ministrul precedent al Sănătății a vorbit și el despre reformă în sistemul medical. Dar pentru a vedea rezultatul unei reforme trebuie să întrebăm pacienții; doar ei ne pot spune adevărul. Istoria spitalelor viitoare este și ea relevantă. Facem spitale noi, apoi nu mai facem spitale noi, apoi facem spitale noi, dar numai pe unele dintre cele promise, apoi le finanțăm doar pe acelea care sunt mai începute decât altele ș.a.m.d. Reformă după reformă în politicile de sănătate. 

Acum, avem reforme „împachetate”, ele vin odată cu pachetele de măsuri adoptate de Guvern. Ne aflăm la pachetul nr. 2 (Sic!). Ministrul Sănătății a declarat că se va face „regândirea și relocarea resurselor într-un mod mai eficient”. Astfel, „se va ajunge la o economie care apoi poate fi redistribuită de la 1 ianuarie 2026, respectiv de la 1 ianuarie 2027” (1). Valoarea actuală a punctului nu poate fi modificată, nici măcar cu rata inflației. Vorbim despre serviciile medicale din ambulatorii. Evident, se spune că aceasta va fi în sprijinul pacienților. Așa să fie! 

O reformă, o transformare socială, economică sau de altă natură se poate face mai repede, mai încet sau într-un mod autentic mioritic, adică în „ritm politic”. Așa cum am văzut și vedem, reforme în domeniul sănătății sunt în permanență. Doar că fiecare grupare politică are viziunea ei diferită de a predecesorilor și, cu siguranță, la fel de diferită față de aceea a celor care vor urma. Vorba cronicarului: schimbarea domnilor, bucuria nebunilor. Acest „ritm politic” de reformare a reformelor din sănătate ne tot urmărește de ani de zile. 

Deziderat, nu realitate

De fapt, reformele adevărate sunt foarte greu de făcut. Vedem acum cât este de greu și în alte domenii sensibile. Reformele de fond, reale sunt greu de făcut din trei motive: necesită planificare riguroasă, exactă, fundamentată și susținută, apoi este reticența, chiar blocajul care vine din partea personalului medical implicat și, nu în ultimul rând, abilitățile necesare pentru implementarea completă și reală a reformei, nu pe bucățele. Și, mai ales, trebuie curaj politic. 

Un coleg mi-a relatat că a văzut și i s-a explicat într-un serviciu medical din străinătate cum funcționează acolo un management corect, transparent și eficient. A adus informația acasă și a propus implementarea în spitalul românesc. Reacția directorului a fost fermă și clară: așa ceva noi nu facem. Da, sunt cutume, sunt lucruri pe care nu le vrem tulburate sau schimbate. Reformele adevărate sunt dureroase, dar fac bine. Noi facem de ani întregi cosmetizări pe care le declarăm reforme și le facem în „ritmul politic” deja bine cunoscut. Reforma din domeniul Sănătății este un deziderat, nu o realitate.   

1. Sanatatea, regandita: De la cabinetele de familie la spitale | Planul Guvernului