Accesul limitat al pacienților la servicii de stomatologie este cunoscut în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Avem informații în acest sens în Raportul de activitate al CNAS pentru anul 2024 (1). Dar nu avem și nu putem avea informații nici măcar parțiale din sistemul privat al serviciilor de medicină dentară, care este dominant în țară. 

În 2024, se arată în raport, au fost înregistrate 2.346.525 de tratamente de medicină dentară. Adică 0,11 pe an pentru un locuitor. Este infim. Tratamentele de urgență stomatologică acordate au fost în număr de 1.187 – o medie de 3,25 tratamente de urgență pe zi în toată România! Doar 6.323 de medici stomatologi au contracte cu casele de asigurări de sănătate (adică mai puțin de un sfert dintre ei), și s-au acordat, în medie, 0,18 tratamente de urgență stomatologică în tot anul! 

Discrepanțele sunt majore

Medicii stomatologi au obligația de a acorda tratamente de urgență pacienților care le solicită, cerință prevăzută atât de lege, cât și de codul deontologic. Nu avem nicio informație despre câte tratamente de urgență sau de altă natură au fost acordate în cabinetele private de cei peste 25.000 de medici stomatologi. Cu siguranță, au fost mult mai multe decât cele acordate prin asigurările de sănătate. Nu avem date nici despre câte și ce fel de tratamente stomatologice, altele decât urgențe, au beneficiat românii în cabinetele private, și asta nu e bine. 

Există discrepanțe majore între numărul de acte terapeutice furnizate în județele țării. Dacă în București, pe durata anului 2024, s-au efectuat 136.683 de acte terapeutice, cu o medie de 0,079 pentru un locuitor, în județul Iași avem 0,4 și în Bihor 0,3 acte terapeutice pe an pentru un locuitor. Adică de zece ori mai mult decât în capitala țării. Aceste diferențe se regăsesc invitabil și în bugetele alocate regiunilor geografice și, de asemenea, în banii alocați medicinei dentare de care a beneficiat un locuitor. 

Acolo unde sunt contracte mai multe, sunt și bani din FNUASS mai mulți pentru servicii stomatologice alocate per locuitor. Media statistică de puțin peste 22 de lei care revine din plățile efectuate din bugetul FNUASS în anul 2024 pentru un asigurat pentru asistență medicală stomatologică se distribuie inegal la nivelul țării. Plătim la fel asigurări de sănătate, dar primim tratamentele în mod inechitabil. Iată ce a declarat în martie 2024 ministrul Alexandru Rafila: „În România, accesul la servicii de stomatologie este limitat, pentru că este o activitate eminamente privată”(2). Dar nu privatizarea este cea care limitează accesul. 

Victimele acestui comportament

Sistemul de sănătate din România este în suferință, este de fapt „bolnavul numărul 1 al României”. Stomatologia este doar o mică parte a acestui sistem. Dar dincolo de realitățile triste pe care le-am evidențiat, este incapacitatea politică de a remedia situația. Au trecut alegerile parlamentare și cele prezidențiale și nu am văzut nimic promițător. 

Populația este încă răbdătoare, dar starea de sănătate i se deteriorează. O economie națională se construiește și se menține cu oameni activi și capabili de muncă. Educația și sănătatea trebuie să fie priorități asumate politic, dar mereu sunt retrogradate la nivel de promisiuni politice de conjunctură. 

Victimele acestui comportament vor fi tinerii și copiii care trebuie să fie viitorul țării. Politicienii găsesc întotdeauna mijloace prin care ei să fie feriți de urmările greșelilor făcute de ei în politicile pentru sănătate, ceea ce nu este normal. Dacă ar avea și ei același acces la servicii medicale ca „oamenii de rând”, ar conștientiza corect situația. 

1. Raport-activitate-CNAS-2024-site.pdf
2. https://sanatatea.tv/ministrul-rafila-lipsa-de-educatie-si-de-informare-sunt-principalele-cauze-ale-celor-trei-afectiuni-stomatologice-majore/