Aproape cinci ani au trecut de la desființarea unei instituții unicat pe plan național: Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare (CCSMM). Importanța sa o vedem acum amplificată de contextul internațional și de războiul care se poartă, din nou, chiar lângă granița noastră. S-ar putea, Doamne ferește!, să îi simțim acut lipsa.

În existenţa sa de peste o jumătate de secol, CCSMM a cooptat cei mai valoroşi specialişti din domeniul medicinei militare, cu sau fără concurs, i-a format și i-a perfecționat în vederea folosirii lor în timp de pace, de campanie și de război, pentru protecția medicală a forțelor armate și a populației civile, în special în contextul agenților CBRNe (acronim pentru substanțe chimice, biologice, radiologice, nucleare și explozive). 

A funcționat și ca un fel de școală postdoctorală pentru medicina militară și nu numai. A fost o pepinieră de specialişti supraspecializați, unii devenind chiar personalităţi ale medicinei româneşti. 

Dar, conform zicalei „nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită”, Centrul a fost desființat, (paradoxal, într-un moment când avea mai mulți cercetători științifici gradul I decât Institutul „Cantacuzino” cu de zece ori mai mult personal). Personalul, spațiul și dotarea au fost risipite (unele fiind salvate de Institutul Cantacuzino), iar procedurile au rămas fără obiect. 

Sic transit gloria mundi...