Profilaxia
presupune abordarea unor măsuri suplimentare de evitare a apariției unor afecțiuni
care au consecințe asupra organelor vitale. În sfera oro-dentară, aceste măsuri
profilactice pot consta în procedee corecte de periaj și de igienă orală
suplimentară. Odată cu apariția cariilor sau a bolii parodontale, afecțiuni
direct implicate în pierderea precoce a dinților, apar și complicații la
nivelul cavității orale. Flora bacteriană acționează asupra structurilor
dentare sau a țesuturilor de susținere a dinților și are tendința de a se
extinde atunci când pacientul nu conștientizează riscul la care se expune prin
lipsa adoptării unor măsuri de igienă orală sau a unui control periodic la
medicul dentist. Profilaxia generală și cea locală sunt de o importanță majoră.
Profilaxia
generală urmărește individualizarea unor procedee de educație sanitară cu
scopul prevenirii unor maladii infecțioase. Medicul dentist are datoria de a
depista o serie de afecțiuni generale care au răsunet sau debut la nivelul
cavității orale. Tratamentele stomatologice realizate incorect pot determina
grăbirea evoluției unor boli sistemice aflate în stadii incipiente. Profilaxia
locală, de la nivelul cavității orale, are ca scop prevenirea apariției
leziunilor odontale, parodontale sau tumorale, făcând apel la alimentația
echilibrată, detartraj, igienă corect realizată, administrarea unui tratament
antiinflamator când este necesar, masaje gingivale sau/și dușuri bucale.
Obiectivele profilaxiei locale trebuie să aibă în vedere oprirea evoluției
oricărei forme de pierdere a dinților, cu păstrarea dinților restanți pe arcadă
pentru o perioadă cât mai îndelungată, principala etiologie a edentației fiind
caria dentară și boala parodontală.
Pentru
evitarea apariției unor modificări majore, ireversibile, se recomandă protezări
imediate postextracțional, cu rolul de a modela cicatrizarea osului și a
mucoasei de la nivelul crestei edentate. După o perioadă de timp, aceste
proteze vor fi schimbate, obținându-se în final varianta definitivă de
protezare mobilă. În situația în care presiunile exercitate asupra câmpului
protetic sunt prea mari, rata de resorbție și atrofie osoasă crește, cu apariția
unor modificări importante a țesuturilor din jur. În afara impactului negativ
asupra țesuturilor, există și un deficit în sprijinul și stabilizarea protezelor.
Orice
modificare locală implică și modificări loco-regionale, caracterizate prin
dureri musculare sau la nivelul articulației temporo-mandibulare, care pot fi
indicatori a unor adaptări deficitare a pacientului la piesele protetice. Lipsa
unor contacte dento-dentare care duc la masticație incompletă și incapacitate
de a pronunța corect anunță desfășurarea unor procese care influențează
personalitatea pacientului și integrarea în mediul social.
Pentru a evita complicațiile, pacienții au
obligația de a realiza o igienă orală corectă și de a se prezenta la medicul
dentist cel puțin o dată la șase luni, pentru a se stabili existența riscului
de a pierde precoce dinții prezenți sau, pentru purtătorii de proteză, dacă țesuturile
cavității orale au fost afectate sau nu prin purtarea acesteia.
Conform
celor mai recente statistici, peste 80% din populația României prezintă afecțiuni
la nivelul cavității orale, vârsta de apariție a primelor carii fiind mult mai
redusă, iar adresabilitatea pacienților către serviciile de sănătate este în
declin, mai ales datorită mediului economic. Prevenția este mult mai puțin
costisitoare decât tratamentul unei boli, de aceea o nouă legislație în
domeniul medicinii dentare trebuie să facă parte atât din strategia Colegiului
Medicilor Dentiști din România, cât și a Ministerului Sănătății.
