Prezentare de caz
De multe ori, evenimentele din viaţa de zi
cu zi ne pun în faţa unor situaţii în care este nevoie de luarea unor măsuri
medicale deosebite. Astfel, sunt situaţii care frizează imposibilul (şi) în
domeniul terapeuticii neurochirurgicale. Desigur că echipele operatorii
neurochirurgicale
îşi doresc şi depun toate eforturile pentru o obţine o
recuperare cât mai completă, atât din punct de vedere funcţional neurologic,
cât şi anatomic.
Asemenea situaţii apar în cazul persoanelor
tinere, afectate preponderent în cazul patologiei traumatice craniocerebrale
sau vertebromedulare, care se poate solda cu sechele importante din punct de
vedere funcţional. Activitatea neurochirurgicală nu înseamnă numai a opera, ci şi
a crea condiţiile pentru a obţine o recuperare funcţională eficientă şi cât mai
completă, pentru o reintegrare profesională, socială şi familială precoce.
Dorim să prezentăm un caz deosebit, cu o urmărire
de şase luni şi restitutio ad integrum
din punct de vedere neurologic. Este vorba despre o pacientă în vârstă de 26 de
ani, afirmativ victima unui politraumatism prin precipitare accidentală de la
cca 20 m (etajul al şaselea). Din discuţiile cu pacienta nu s-au ridicat
suspiciuni
referitoare la existenţa unei intenţii suicidare, de heteroagresiune
sau consum de substanţe psihotrope, traumatismul fiind secundar unui episod
lipotimic. Imediat posttraumatic, pacienta a prezentat alterarea stării de conştienţă
şi a fost internată într-un spital de urgenţă, iniţial în serviciul de terapie
intensivă, unde starea de conştienţă s-a ameliorat treptat, şi la trei zile
posttraumatic pacienta a părăsit serviciul de terapie intensivă. Pe parcursul
internării, s-a diagnosticat un traumatism toracic cu fracturi costale multiple
şi hemopneumotorax bilateral, care a necesitat drenaj pleural activ bilateral, şi
un traumatism abdominal cu contuzie renală stângă, hematom
retroperitoneal în
cantitate mică şi contuzie splenică, pentru care s-a practicat splenectomie de
necesitate.
Examenul neurologic obiectiv la reluarea stării
de conştientă a pacientei nu a decelat deficite neurologice senzitive sau
motorii obiectivabile, ceea ce a condus la încadrarea pacientei în gradul E al
scalei American Spinal Injury Association (ASIA) (fig. 1).
Examinarea CT torace şi coloană efectuată
decelează modificare majoră de ax a coloanei vertebrale toracale prin multiple
fracturi ale corpilor vertebrali toracali (fig.
2–5). Plămâni expansionaţi la peretele toracic. Condensare pulmonară cu
bronhogramă aerică inclusă este prezentă la nivelul piramidei bazale drepte.
Fractură de claviculă dreaptă cu deplasare şi traiect spiroid la unirea 2/3
proximale cu 1/3 distală. Fractură cominutivă scapulă dreaptă.
Leziunea
vertebrală este încadrabilă leziunilor de tip C conform clasificării AO a
leziunilor traumatice vertebrale. Pentru fractura de claviculă şi de scapulă
s-a preferat atitudine terapeutică conservatorie, ca şi (iniţial) pentru
leziunea traumatică vertebrală, care a constat în repaus absolut la pat.
Odată
cu ameliorarea stării generale şi a tulburărilor respiratorii, se suprimă
drenajele pleurale şi abdominale şi se decide adoptarea unei soluţii
terapeutice chirurgicale pentru leziunea vertebrală. Intervenţia chirurgicală
propusă pacientei, de reducere a fracturii, recalibrare a canalului vertebral şi
rahisinteză, are complexitate foarte ridicată, având în vedere tipul de fractură,
însoţit, pe lângă riscurile generale asociate oricărei intervenţii
chirurgicale, de riscuri specifice de lezare a sacului dural sau a cordonului
medular. Consecinţele acestor posibile lezări accidentale sunt reprezentate de
exteriorizare de LCR cu risc de fistulă persistentă sau, respectiv, de
instalare postoperatorie de posibile deficite neurologice, cu atât
mai mult cu
cât pacienta nu prezentase deficite neurologice obiective la internare. Se
prezintă aceste riscuri pacientei şi familiei, care decid de comun acord
efectuarea intervenţiei chirurgicale.
Intervenţia neurochirurgicală a fost efectuată
la aproximativ două săptămâni posttraumatic de o echipă neurochirurgicală
completă, practicându-se decompresiunea circumferenţială a elementelor neurale,
recalibrarea canalului spinal toracal, reducerea luxaţiei şi rahisinteză mixtă
anterioară intersomatică cu cage metalic
şi posterioară cu tije şi şuruburi transpediculare T4, T5, T7, T8, T9 de partea
dreaptă şi T4, T5, T8, T9 de partea stângă (fig.
6–7).
Evoluţia postoperatorie a fost favorabilă, fără
deficite neurologice supraadăugate, pacienta fiind transferată din serviciul
ATI pe secţia Neurochirurgie la 12 ore postoperator.
În urma examenului CT vertebral de control
efectuat la două zile postoperator, s-a constatat o reducere a luxaţiei cu o
reaxare bună a coloanei vertebrale în plan sagital şi frontal, cu un canal
vertebral păstrat, fără compresiuni ale cordonului medular. Reconstrucţia
coloanei vertebrale, reaxarea corespunzătoare şi refacerea stâlpului anterior
vertebral vor asigura o bună stabilitate vertebrală pe termen lung şi vor permite
o mobilizare mai rapidă a pacientei (fig.
8–11).
Având în vedere complexitatea leziunii
vertebrale, se preferă, la externarea pacientei, temporizarea mobilizării
acesteia de la planul patului pentru încă două săptămâni şi imobilizare în
corset toracolombar de tip Hessing pentru şase săptămâni,
continuându-se
aplicarea de manevre de fiziokinetoterapie pentru menţinerea troficităţii
musculare şi prevenirea leziunilor de decubit pe perioada de repaus la pat.
Pacienta a revenit la control la trei luni
postoperator, fără deficite neurologice obiectivabile, iar la şase luni
postoperator şi-a reluat activitatea profesională (fig. 12–13).
În concluzie, cu toate aceste aspecte
impresionante ale leziunii vertebrale şi ale celorlalte leziuni posttraumatice
asociate, care pretau la sechele
funcţionale şi neurologice importante, cu
ajutorul unei tehnici chirurgicale adecvate şi prin colaborare multidisciplinară
s-a reuşit obţinerea unei restitutio ad
integrum a pacientei, lucru dorit de toţi cei implicaţi în tratamentul
pacientei, având în vedere şi vârsta acesteia. Trebuie menţionat şi faptul că
pacienta şi echipa medicală implicată în tratament au avut tot timpul sprijinul
prietenilor şi al familiei pacientei, aceasta din urmă având mulţi reprezentanţi
implicaţi în activităţi duhovniceşti. Ar trebui, de asemenea, menţionat că
perioada de recuperare şi-a petrecut-o într-un cadru
monahal, astfel încât a
beneficiat probabil de toate condiţiile pentru o recuperare fizică şi psihică
optimă după traumatismul suferit.