Uneori, câte un neașteptat fir al Ariadnei ne călăuzește pe căi neștiute, ajutându-ne să recuperăm crâmpeie dintr-o vreme pe care nu am cunoscut-o în mod direct, dar pe care, poate, am intuit-o cândva, fără a putea să-i conturăm un profil concret. 

 „GDAŃSK50 Photo Remake Project”

O astfel de călătorie într-un alt timp, și rezultatul ei vizual, fac obiectul primei propuneri culturale pe care Institutul Liszt a adresat-o publicului bucureștean în anul recent început: expoziția de fotografie „GDAŃSK50 Photo Remake Project”, semnată de artistul vizual Szentes Zágon. 

Organizat pentru a marca Ziua Artei Fotografice în România (ce se sărbătorește la 11 ianuarie, și pe care Institutul Maghiar din București o onorează cu bucurie în fiecare an), evenimentul ne-a arătat încă o dată că, în ciuda inflației de imagine care ne înconjoară în epoca tehnologiei digitale pe care o trăim, fotografia încă are multe de spus, și că este capabilă de a ne transmite emoții și idei noi. 

De altfel, niciuna dintre expozițiile de fotografie de început de an la care am fost invitați de Institutul Liszt nu au semănat între ele. Ele sunt o dovadă vie a faptului că posibilitățile de expresie artistică și modalitățile tehnice și creative ale fotografiei sunt cât se poate de diverse, mergând de la consemnarea documentară a reportajului, la eseul fotografic pe o anumită temă, și ajungând la explorări artistice aflate la limita artei abstracte. 

Descoperirea întâmplătoare a unui vechi film fotografic

Tema acestui an este una de reconstituire personală, căci autorul fotografiilor, Szentes Zágon, a venit în fața publicului cu un proiect născut în urma descoperirii întâmplătoare a unui vechi film fotografic realizat de tatăl său, Szentes Lajos (1944–2002), fotograf din Miercurea Ciuc, cu ocazia unei călătorii făcute la Gdansk, în Polonia comunistă, în anul 1974. 

Examinarea vechilor imagini alb-negru i-au trezit tânărului artist dorința de a merge pe urmele părintelui său, în încercarea de a reface, la cinci decenii distanță, cadrele fotografice identificate pe peliculă.

Demersul nu a fost tocmai ușor, căci a identifica o serie de clădiri sau detalii de construcții într-un oraș necunoscut, care a trecut la rândul său prin transformările inevitabile pe care le aduce trecerea timpului, nu are cum să fie o sarcină facilă. 

I-a venit totuși în ajutor tehnologia actuală, după cum el însuși mărturisește, funcția StreetView a hărții Google fiind instrumentul cu care a putut regăsi mai bine de două treimi din imaginile originale. 

Metamorfoza și reperele imuabile ale orașului port polonez

Ceea ce putem vedea pe simezele Institutului Liszt până la 1 februarie 2026 este, în primul rând, metamorfoza și reperele imuabile ale orașului port polonez, cel de al cărui nume se leagă multe evenimente semnificative ale secolului XX, în contextul celor două Conflagrații Mondiale și al mișcării anticomuniste și antisovietice din anii 1980. 

Însă dincolo de istoria și monumentele unui oraș, care ne trezesc în mod cert dorința de a-l vizita pentru a descoperi la fața locului care îi este farmecul specific, simțim febrilitatea căutării, bucuria descoperirii și comunicarea dincolo de timp și de spațiu între fiu și tatăl său, într-un tărâm atemporal unde nu mai contează decât ceea ce este frumos și peren.