Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  OPINII

Sănătatea orală: statistici, patologie, prevenţie şi strategii pentru viitor

De câţiva ani, întreaga lume sărbătoreşte Ziua mondială a sănătăţii orale. Aceasta a fost stabilită la congresul mondial FDI din 2007 (Dubai), iniţial pentru 12 septembrie, ulterior fiind mutată primăvara. Anul trecut la 30 martie, Ziua mondială a sănătăţii orale s-a desfăşurat sub genericul „Dinţi fericiţi pentru o viaţă fericită“, iar anul aceasta, la 20 martie, sub deviza „Periază-te, mănâncă, clăteşte pentru o cavitate orală sănătoasă“.

 

 

 
 
 
 
 
 
OMS abordează să­nă­tatea orală ca parte integrantă a sănătăţii gene­rale, bolile cavităţii orale având impact asupra stării de sănătate în ansamblul său (boli cardiovasculare, diabet, boli articulare, renale, sinuzite etc.), asu­pra bunăstării şi calităţii vieţii indivizilor, dar şi asu­pra sistemelor de sănătate şi asupra societăţii, prin costurile ridicate asociate (în cele 27 de ţări din Europa se cheltuiesc anual pentru tratament 79 de miliarde euro, ceea ce reprezintă 5% din totalul cheltuielilor pentru sănătate).
   Sănătatea orală şi cea generală au factori de risc comuni, legaţi de dietă, practici incorecte de igienizare personală, consumul de tutun şi cel excesiv de alcool. Controlul afecţiunilor cavităţii orale prin promovarea sănătăţii şi acţiuni de prevenţie trebuie să se focalizeze pe abordarea factorilor de risc comuni, bolilor orale şi generale.

 

Responsabilităţile medicilor

 

   Politicile de sănătate la nivel mondial se orientează, în prezent, către depistarea expunerii indivizilor la factorii de risc şi controlul acestora (dieta, consumul de alcool şi fumatul, lipsa igienei corecte, prezenţa stresului şi accidentele), ca o abordare mai eficientă comparativ cu acţiunile specifice asupra unei anumite afecţiuni. Programele naţionale care au în vedere responsabilitatea personalului medical, pe cea la nivel comunitar, dar şi responsabilitatea individuală au cea mai are eficienţă în prevenirea bolilor, inclusiv a afecţiunilor orale.
   Rolul Zilei mondiale a sănătăţii orale este, aşadar, de a conştientiza şi încuraja indivizii, familiile, comunităţile, guvernele să întreprindă acţiuni pentru prevenirea şi reducerea consecinţelor bolilor orale, având la bază schimbarea paradigmei de a trata către a preveni, de-a lungul întregii vieţi, de la copii până la vârstnici.
   Medicii stomatologi pot depista precoce anumite afecţiuni generale şi probleme de nutriţie, iar astfel pacientul poate fi trimis prompt la un medic specialist. Medicii de medicină generală trebuie să includă în rutina examinării pacientului şi examenul cavităţii orale (de exemplu, să realizeze un screening pentru depis­tarea cancerului oral), iar în cadrul managementul pacientului diabetic, să îl îndrume la medicul dentist, în momentul în care este necesar, pentru a controla mai eficient această boală.
   Bolile cavităţii orale, deşi pot fi prevenite în mare măsură, sunt încă probleme majore de sănătate publică în Europa şi în întreaga lume: caria dentară, boala parodontală, traumatismele şi cancerul orofaringian.

 

Caria dentară

 

   Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, caria dentară rămâne în continuare o problemă importantă de sănătate publică în ţările din Europa de Est şi grupurile defavorizate din toate ţările membre ale Uniunii Europene, afectând 60–90% din copiii şcolari şi majoritatea Campanie de sănătate orală destinată adolescenţiloradulţilor. În ţările din vestul Europei şi în cele de pe continentul nord-american există o tendinţă de scădere a prevalenţei şi severităţii afecţiunilor orale, evidentă mai ales la copii, datorită îmbunătăţirii obiceiurilor alimentare şi comportamentelor de igienă orală, ca rezultat al campaniilor educaţionale, al implementării programelor de prevenţie primară în şcoli. În Europa Centrală şi de Sud-Est, ca urmare a schimbărilor politice şi economice survenite în ultimii 20 de ani, sistemele de sănătate sunt în tranziţie, iar nivelul stării de sănătate orală a populaţiei se află sub cel din ţările vest- şi nord-europene, în special din cauza diferenţelor culturale şi socioeconomice.
   Pentru România, în 2003, statisticile OMS au arătat că, la copiii de 6 ani, procentul celor fără carii este foarte redus (33,3%), iar valoarea indicilor de carie, la nivelul dinţilor temporari, este ridicată (cao-d 4,5), comparativ cu ţările europene dezvoltate – Norvegia (1,4), Finlanda (1,5), Belgia (1,7), Franţa (1,7), Austria (2,1), Spania (2,1), Suedia (2,4), Germania (2,6). La nivelul dinţilor temporari se constată existenţa unui raport de 5/1 în favoarea numărului de carii netratate faţă de cel de obturaţii coronare, ceea ce arată că necesităţile de tratament al dinţilor temporari sunt foarte crescute. În acelaşi context, la şcolarii de 12 ani, în 2000, se raporta un indice cao-d de 2,7, care a crescut până în 2007 la 3,3 (sursa: OMS). România se situează astfel pe ultimele locuri în ierarhia europeană, valori mai mari raportând Muntenegru, Bosnia-Herţegovina, Albania, Croaţia, Lituania, Republica Moldova şi Ucraina.
   Studiul naţional efectuat în 2013 a demonstrat, la copiii cu vârste de 6–11 ani, o prevalenţă a leziunilor carioase pe dinţii temporari cu o valoare destul de crescută (75,3%), iar pentru dinţii definitivi – 39%. Acelaşi studiu arată, la vârsta de 12 ani, un indice cao-d de 1,88, mai mare decât în alte ţări europene (Anglia 0,7 în 2009, Belgia 0,9 în 2010, Elveţia 0,82 în 2009), în condiţiile în care, pentru anul 2011, statisticile OMS estimează pentru populaţia de 12 ani o valoare globală de 1,61, iar pentru Europa o valoare medie de 1,95.

 

Boala parodontală

 

   În ceea ce priveşte gingivita şi boala parodontală, studiile arată că bolile gingivale debutează în copilăria precoce (5–7 ani), incidenţa şi severitatea crescând spre perioada adolescenţei. Pentru populaţia adultă, studiile epidemiologice arată că peste 50% din populaţia Europei suferă de boli parodontale şi 10% din întreaga populaţie prezintă forme severe ale acesteia (mobilitate dentară crescută, pierdereaLecţii de profilaxie orală într-o şcoală bucureşteană dinţilor), iar pentru grupa 60–65 de ani, proporţia subiecţilor afectaţi parodontal sever este de 70–85%. Starea de sănătate parodontală suferă un declin ca urmare a creşterii duratei de viaţă şi a frecvenţei diabetului.
   Din această perspectivă, adolescenţii şi tinerii adulţi ar trebui să fie conştienţi de riscul apariţiei gingivitei şi al îmbolnăvirii parodontale. Pentru a preveni boala parodontală, ar trebui să se adreseze medicului stomatolog periodic, pentru igienizare profesională, pentru informaţii privind tehnica adecvată de periaj şi folosirea produselor auxiliare de igienizare, specifice vârstei, dar şi pentru depistarea semnelor precoce ale bolii parodontale.
   În contextul acestei patologii, un aspect cu importanţă majoră îl reprezintă starea de igienă orală a copiilor din România: studiul naţional realizat în 2013 arată că la vârsta de 12 ani, când copilul trebuie să-şi fi însuşit metodele de igienă orală, 92% din elevi prezintă depozite de placă microbiană dentară, iar 22,09% din elevi au simptome parodontale (prezenţa tartrului, pungi parodontale, mobilitate dentară).

 

Cancerul oral

 

   Cancerul oral, una din puţinele afecţiuni letale pe care le pot întâlni medicii stomatologi, se situează pe locul al optulea între cele mai frecvente forme de cancer, în întreaga lume (în 2008 au fost înregistrate 132.000 de cazuri de cancer de cap şi gât, rezultând 62.800 de decese, dar numărul de cazuri este în creştere, în special la femei şi adulţii tineri, mai ales în ţările est-europene). Factorii de risc asociaţi apariţiei cancerului oral sunt igiena orală deficitară, fumatul şi consumul de alcool. Statisticile arată că 64% din adolescenţii din România au fumat în ultimele 12 luni (constant sau ocazional) şi, de asemenea, 16,2% din elevii cu vârsta de până la 11 ani au aprins pentru prima dată o ţigară, iar din aceştia 1,5% fumează zilnic.

 

Strategii profilactice

 

   Cunoaşterea patologiei orale şi intervenţia terapeutică adecvată, profilactico-preventivă sau curativă, presupune o adresabilitate corespun­zătoare către serviciile medicale dentare. În acest context, per ansamblu, europenii vizitează un medic stomatolog în mod regulat: în raportările statistice, 57% din pacienţi au consultat un medic stomatolog cu mai puţin de un an în urmă, doar 9% au mers la un medic stomatolog cu mai mult de cinci ani în urmă şi 2% nu au consultat niciodată un medic stomatolog. Europenii vizitează medicul dentist, în medie, de două ori pe an; majoritatea (50%) pentru un control de rutină sau tratament de igienizare, o treime pentru un tratament de rutină şi doar o cincime pentru tratament de urgenţă. Pentru România, motivele ultimei vizite la medicul dentist au fost tratamentul de urgenţă (40%), tratamentul de rutină (31%) şi dispensarizare sau tratamentele de igienizare profesională (27%). De remarcat faptul că în unele ţări este obligatorie vizita la medicul stomatolog o dată pe an sau chiar la fiecare şase luni, pentru ca persoanele asigurate să continue să beneficieze de asigurarea medicală.
   Conform OMS, afectarea carioasă poate fi controlată prin acţiuni concertate ale comunităţilor, profesioniştilor şi indivizilor, în vederea reducerii impactului consumului de zahăr şi prin sublinierea rolului benefic al fluorurilor, iar în ţările în curs de dezvoltare – prin creşterea accesului la asistenţa de specialitate. Din aceste perspective, cunoaşterea şi studierea determinanţilor sănătăţii, a tendinţelor în sănătatea orală şi a factorilor de risc determinanţi ai bolilor orale, precum şi a metodologiei necesare implementării programelor de sănătate orală pentru grupurile la risc sunt de o reală importanţă pentru stabilirea unor metode eficiente de îmbunătăţire a stării de sănătate orală. Sunt recoman­date implementarea de programe de promovare, cu strategii de prevenţie a afecţiunilor orale, adaptate fiecărui grup de vârstă şi tip de afecţiuni orale: fluorizări locale, sigilări, detartraje, aplicaţii de geluri antimicrobiene cu clorhexidină, control periodic pentru depistarea în faze incipiente a cariei, a parodontopatiei marginale, a anomaliilor dento-maxilare şi, în special, a leziunilor precanceroase, conştientizarea şi educarea grupurilor populaţionale la risc privind etiologia şi metodele de prevenire pentru principalele afecţiuni orale, instruirea privind tehnicile personale de igienizare orală şi adoptarea unei diete fără potenţial cariogen, cu conţinut optim în nutrienţi, care să favorizeze menţinerea funcţionalităţii structurilor orale.
   În concluzie, cum OMS prevede ca, în 2020, numărul de dinţi cariaţi, absenţi sau obturaţi să fie 1 (şi acesta să fie dat de numărul de obturaţii, cu accent pe orientarea preventivă a serviciilor de îngrijiri de sănătate orală), se impune standardizarea protocolului de intervenţie pe grupe de risc, stabilirea unui cost de resurse umane şi materiale, dar şi motivarea decidenţilor politici pentru implementarea unor programe de prevenţie specifice.

 

 

Notă: titlurile şi fotografiile au fost adăugate în redacţie

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.