Joi, 9 februarie, în jurul prânzului, o colegă, medic de familie din București, a postat un mesaj pe grupul Reţelei de Solidaritate despre o conferinţă anunţată la Palatul Parlamentului, intitulată „Medicina bazată pe dovezi sau dictatură cu faţă medicală?”. „Cum este posibil așa ceva?!?” – a scris doamna doctor.

Ideea acestei conferinţe era cu atât mai îngrijorătoare, deoarece se pare că tocmai medicii care, în timpul pandemiei, nu au tratat pacienţi cu COVID, dar care au fost cei mai vocali antivacciniști, se adună acum, nu oriunde, ci în Parlamentul României, pentru a vorbi cu publicul despre cum totul a fost de fapt o mare conspiraţie, cum toţi pacienţii au fost trataţi prost și că medicina bazată pe dovezi este un nonsens, dacă nu o dictatură.

Jenant pentru profesia medicală

Cu greu am putut asculta conferinţa de la Parlament, care a fost transmisă online. Rupturile de logică, lipsa de argumente pe date știinţifice clare, repetarea unor enormităţi și multe păreri personale au generat un grotesc mesaj anti-medicină modernă și împotriva medicilor care lucrează pe bază de protocoale.

S-au făcut afirmaţii de genul celor că „la adăpostul pandemiei de COVID s-au luat măsuri grăbite și abuzive în direcţia digitalizării, inclusiv prin îndesirea antenelor 5G”, iar „evenimentele sunt dirijate spre o tiranie transumanistă globalistă care încearcă o mare resetare a mentalităţii și societăţii omenești, o destructurare a omului și a naturii create de Dumnezeu”.

Cu toate acestea, mai trist pentru mine, ca medic, și în același timp jenant pentru profesia medicală a fost că aceste mesaje au fost transmise de medici care au în continuare drept de practică în România. Dar ce poţi face ca medic de bună-credinţă în astfel de situaţii? Și de ce ar trebui să faci ceva, pentru că în final trăim într-o lume liberă și fiecare poate spune ce vrea.

Reacţia CMR

O mobilizare rapidă în grupul Reţelei de Solidaritate, ca reacţie la mesajul colegei din București, a generat o scrisoare deschisă, de protest, trimisă Colegiului Medicilor din România (CMR), ca instituţie ce are rolul de a proteja prestigiul profesiei medicale.

În scrisoare, membrii Reţelei, în principal medici, farmaciști, cercetători și asistenţi medicali din ţară și din diaspora, au solicitat CMR și președintelui acestuia, prof. dr. Daniel Coriu, să ia o atitudine oficială mai fermă în faţa acestor acţiuni.

De asemenea, să instituie măsuri disciplinare imediate împotriva medicilor care încalcă standardele etice prin respingerea publică a mijloacelor de diagnostic și tratament recunoscute de comunitatea știinţifică și care promovează public tratamente nefundamentate știinţific.

Colegiul, printr-un mesaj trimis prompt presei, duminică dimineaţa, de președintele său, a reacţionat ferm și la obiect cu un apel către medicii de bună-credinţă, dar și cu un avertisment pentru lichele: „Colegiul Medicilor din România face apel la o comunicare responsabilă în privinţa tratamentelor pentru COVID-19, precum și a altor afecţiuni, implicit asupra modului în care sunt prezentate experienţe subiective, fie că acestea au ca sursă invocată activitatea profesională a medicilor, fie că sunt amintite în spaţiul public ca situaţii personale, prin care o persoană ar fi trecut în calitate de pacient.

Colegiul Medicilor din România subliniază și faptul că astfel de dezbateri nu trebuie, cu atât mai mult, să fie folosite cu scopul de a promova imaginea, interesele sau perspectivele unor partide politice”. Referinţa din încheiere a fost probabil la faptul că întâlnirea de la Parlament a fost facilitată de un anumit partid politic.

Imediat, pagina de Face­book a Colegiului a fost umplută de comentarii negative. Numărul și agresivitatea acestor comentarii din partea publicului din România la reacţia în sfârșit normală a conducerii Colegiului, unele fiind generate de troli plătiţi de anumite partide politice, ar trebui să dea de gândit chiar mai mult decât manifestarea de la Parlament în sine.

Pentru că arată rezultatele discreditării profesiei medicale din România prin inactivitatea instituţiilor (Colegiu, Ministerul Sănătăţii, UMF-uri, societăţi profesionale) care ar trebui să apere credibilitatea medicilor. Mulţi pacienţi și-au pierdut încrederea în profesia medicală, și nu e vina pacienţilor că s-a ajuns la această situaţie.

La alţii se poate

În Marea Britanie, de exemplu, medicii care ar fi participat și vorbit public la o astfel de adunare ar fi fost invitaţi prompt la comisia de Etică a instituţiei echivalente Colegiului Medicilor, și anume General Medical Council (GMC), și ca sancţiune maximă ar putea avea inclusiv dreptul de practică suspendat. Amintim aici cazul recent al dr. Sarah Myhill, medic de familie, care a fost suspendată pentru nouă luni pentru că promova public vitamine și iod pentru tratamentul COVID.

GMC englez sancţionează medicii care nu practică medicina bazată pe dovezi și care încurajează false reasigurări în rândul pacienţilor, fiindcă acţionează într-o manieră care tinde să discrediteze public profesia de medic. Putem spune că până acum CMR a avut o atitudine mult prea permisivă faţă de medicii care discreditează profesia medicală prin declaraţiile lor publice.

În ciuda afirmaţiei că nu are putere legală, CMR are puterea de a influenţa publicul prin declaraţii și reacţii la medicii care răspândesc informaţii medicale false. Această putere subtilă („soft power”) este uneori mai importantă pentru public decât puterea administrativă, și astfel crucială pentru protejarea demnităţii profesiei medicale.

Iar medicii simpli, precum colega mea de la București, eu sau alţi colegi din Reţeaua de Solidaritate, nu pot decât să susţină acest tip de demers din partea Colegiului, care ar trebui să ne reprezinte.

În definitiv, așa cum spunea și profesorul Coriu, ar fi de dorit ca dezbaterea critică să fie păstrată pentru conferinţele medicale profesionale, iar în public „toţi medicii români să practice o medicină bazată pe dovezi și să recomande tratamente în baza ghidurilor și a protocoalelor terapeutice, precum și să comunice responsabil în spaţiul public cu privire la toate afecţiunile medicale”.

Citiți și: De ce mai avem antivacciniști?!