Bine
ați venit în facultate! Rezultate, viață socială sau activități extrașcolare.
Aveți voie să alegeți doar una. În realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Nu
pentru toată lumea, firește. Pot spune că în primii doi ani am luat contact cu
o gamă eterogenă de studenți. Puțini au fost cei care validau teoria de mai
sus. Majoritatea mi-au infirmat-o și asta mă bucură. Acest articol nu e o
simplă însumare de cuvinte, e o invitație, o rugăminte, dacă vreți. Rugămintea
ca voi, dragi colegi, să vă preocupați să cunoașteți de toate. Studentul
trebuie să aibă motivația intrinsecă să sape mai adânc, să continue să
evolueze. Iar evoluția înseamnă de data asta și activități extrașcolare.
Am ales
să vorbesc despre conferințe, congrese și workshopuri, dată fiind avalanșa
crescândă de doritori. Spun asta pentru că am rămas sub impresia pregătirilor
pentru Zilele educației medicale. Un eveniment-umbrelă în UMF, care a pus la
dispoziție o suită de alte evenimente interactive în domeniul medical. A avut
un răsunet semnificativ, cum era de așteptat. În mai puțin de zece minute toate
locurile au fost ocupate, trecând de 1.000 de înscrieri. Zece minute, ați citit
bine. Câte accesări a avut site-ul nu am idee, dar ceva îmi spune
că m-ar uimi
și această statistică. M-am numărat printre norocoșii care au reușit să meargă
la conferința dorită.
Șase
ani de studiu nu ar trebui să însemne șase ani de stat cu nasul doar printre
pagini. Medicina nu se rezumă la cărțile pe care de voie, de nevoie e musai să
le învățăm. Cărți care uneori au aceeași vârstă cu cititorii, dacă nu mai mare,
din păcate. Nu ar trebui să însemne nici o colecție de note frumoase într-un
carnet și cu atât mai puțin rutină, ci o constantă provocare. Nu îndrăznesc să
contest rolul educației curriculare realizată prin procesul de învățământ. E
primordială. Cu toate acestea, nu e singura care ne formează și cred că e
imperativ să ne completăm procesul de învățare și dezvoltarea aptitudinilor
prin prezența la manifestările științifice.
Primul
pas îl reprezintă înscrierea, iar procedura nu e deloc complicată. Completezi
un formular cu date personale: nume, prenume, an de studiu etc. Deseori se
anexează și un text ce dezvăluie motivația fiecăruia de a participa. Nicio
grijă, nu e eliminatoriu. Îi ajută pe coordonatori să realizeze ce așteptări au
studenții așa încât feedbackul de la sfârșit să fie, pe cât posibil, unul pozitiv.
Sunt și conferințe pentru care nu e nevoie de toate acestea, participarea fiind
doar pasivă.
În facultate există SSMB, adică Societatea
Studenților la Medicină din București. Aș înlocui lejer „societatea“ cu
„salvarea“, căci tinerii aceștia din organizație, frumoși și inventivi, vin
mereu cu idei de proiecte superinteractive, care te mai deconectează de școală.
Te deconectează, dar tot pe linie de productivitate. Prezentare de cazuri
clinice în varii domenii (cardiologie, gastroenterologie, neurologie etc.),
lecții de prim ajutor, expunerea celor mai noi descoperiri în domeniu – sunt
doar câteva exemple de lucruri conexe curriculei standard.
De workshopurile tinerilor „îndrăgostiți de
bisturiu“ se ocupă Societatea Studenților la Chirurgie din România. Anul
acesta, au organizat de nenumărate ori atelierele „Knots & Sutures“, pentru
anii I și II, și „Basic Surgical Skills“. Ce vă spuneam eu mai sus de interesul
nemărginit al studenților?
Învățăm
astfel lucruri pe care școala fie nu are timp să ne învețe, fie nu ni le oferă
atunci când avem nevoie de ele. Niciun cadru didactic nu îți va spune cum să
faci o lucrare, cum să o prezinți publicului sau cum să răspunzi la întrebările
unei comisii. Asta înveți pe cont propriu, făcând mai mult decât ți se cere.
Studentă
în anul V, Mira are un bogat palmares de activități la care a participat. A
fost bucuroasă să-mi spună ce înseamnă pentru ea toate acestea. „În calitate de
medicinist, consider esențial ca pregătirea mea în domeniu să corespundă noilor
cerințe din lumea medicală. Așadar, fie că sunt participant pasiv sau activ,
conferințele îmi alimentează ideea că medicina este într-o continuă evoluție,
că, indiferent dacă suntem abia studenți sau deja medici, trebuie să fim la
curent cu ce s-a descoperit, să învățăm de la mentorii noștri conduita adecvată
pentru o prezentare de succes și să o facem la fel, dacă nu mai bine.“ Mira
spune că astfel își însușește mai bine teoria învățată pe băncile facultății și
că workshopurile, în special cele de tip hands-on, o apropie cel mai mult de
ceea ce înseamnă medicina bazată pe 
dozei. În ultima perioadă, SSCR a cunoscut
o evoluție spectaculoasă, organizând diverse workshopuri și sesiuni de
comunicări științifice. Mira e convinsă că abilitățile dobândite din
activitățile extracurriculare, oratorice sau de îndemânare, vor contribui mult
la profesionalismul și performanța cadrelor medicale.
De ce
trebuie să ținem cont când ne alegem o astfel de activitate? În primul rând,
dacă încurcă programul de la facultate, reconsideră. Ăsta e un mare dacă.
Indicat ar fi să nu ne angajăm la ceva ce e prioritar școlii. Poate altă regulă
și cea mai importantă e să alegi ceva ce-ți place. Nu știi niciodată cum poate
deveni o pasiune, o specializare, în sfârșit, o carieră. Iar dacă imboldul tău e
doar „să mai pui ceva în CV“ sau se rezumă la o diplomă, lasă-i pe ceilalți. Pe
cei care vor să își crească orizontul cultural științific și să îmbrățișeze cu
mai multă ușurință și mai temeinic cariera de medic.
Sunt
gânduri pe care le las bobocilor dar și colegilor mai mari ca temă de vacanță.
Bine ați venit în facultate! Rezultate, activități extrașcolare și odihnă
suficientă. Aveți nevoie să le faceți pe toate.
