La 24 octombrie a.c., compania Petrom a
lansat, în cadrul amplului său program de responsabilitate socială, platforma Acces la Viaţă, destinată iniţiativelor
din domeniul sănătăţii, care îşi propune să ofere soluţii sustenabile pentru
sistemul medical din România.
Dna Mariana
Gheorghe, director general executiv al Petrom, a explicat implicarea în
domeniul medical prin responsabilitatea companiei faţă de cei 25.000 de angajaţi,
familiile acestora şi cele peste 300 de comunităţi locale din care fac parte.
Platforma cuprinde trei componente. Prima, de susţinere a sistemului naţional
de medicină de urgenţă, în cadrul căreia s-a realizat extinderea reţelei de
telemedicină interspitalicească la 56 de spitale din 19 judeţe şi au fost
donate către SMURD trei ambulanţe complet utilate. A doua, de instruire a
medicilor români prin cursuri de specialitate în medicina de urgenţă atestate
la nivel european şi de recompensare a excelenţei medicale prin acordarea de
burse. A treia, de dezvoltare, împreună cu Ministerul Sănătăţii, a unor
programe de educare medicală şi prevenţie în comunitate.
Dl dr.
Raed Arafat, subsecretar de stat în MS, a prezentat sistemul românesc de
telemedicină de urgenţă, considerat unul din cele mai complexe la nivel
mondial, prin cele două componente integrate ale sale – cea prespitalicească şi
cea interspitalicească. Prima conectează circa 900 de ambulanţe de tip B cu
cele nouă centre de recepţie de date, către care pot transmite parametrii
vitali ai pacientului, recent fiind începută şi dotarea a 100 de ambulanţe
SMURD cu cameră video. Se asigură astfel virtual prezenţa medicului, care ia
deciziile necesare şi se asigură că pacientul este direcţionat către centrul
cel mai indicat pentru cazul său. Cea de-a doua componentă conectează unităţile
de primiri urgenţe din teritoriu – care nu întotdeauna dispun de specialiştii
de care au nevoie – cu un centru regional de comandă, stabilindu-se astfel,
printre altele, unitatea către care pacientul trebuie transportat sau mijlocul
de transport adecvat. În acest fel, bolnavii critici ajung în cel mai scurt
timp la spitalul cel mai potrivit. Reţeaua iniţială de telemedicină
interspitalicească a fost înfiinţată în 2008, conectând 40 de spitale din judeţele
Alba, Covasna, Bistriţa-Năsăud, Harghita, Braşov, Mureş şi Sibiu, cu centrul de
comandă de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş. Ce-a de-a doua
etapă, recent finalizată cu sprijinul companiei petroliere, a extins reţeaua în
16 puncte medicale din judeţele Argeş, Bacău, Bihor, Buzău, Călăraşi, Constanţa,
Olt, Dolj, Ialomiţa, Gorj, Prahova şi Teleorman, centrul de comandă aflându-se
la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti Floreasca. În următoarea etapă, care ar
trebui să se încheie până la sfârşitul anului, sistemul va pătrunde şi în Moldova, unde va conecta 24 de spitale
la centrul de comandă din Iaşi, urmând a fi completată şi reţeaua din jurul
Bucureştiului cu alte 15 puncte. În acest fel, în scurt timp vom dispune de o
reţea cvasinaţională de telemedicină de urgenţă interspitalicească.
*
La sfârşitul evenimentului, dl dr. Raed Arafat ne-a răspuns cu
amabilitate la câteva întrebări.
– Domnule doctor, care sunt avantajele
sistemului de telemedicină de urgenţă şi ce fel de pacienţi beneficiază în
primul rând de el?
– Este vorba mai ales de pacienţii
traumatizaţi, de cei cu accident vascular cerebral, cu infarct miocardic,
pacienţii în stare comatoasă şi în general, cei în stare critică. Avantajul
acestui sistem este că asistenţa şi luarea deciziilor sunt mult mai eficiente,
că se câştigă timp preţios în unele situaţii. La infarct, de exemplu, sistemul şi-a
arătat deja beneficiile prin componenta de prespital. Înainte, bolnavul era dus
de ambulanţă la cea mai apropiată cameră de gardă sau UPU, unde se făcea un ECG
şi se constata infarctul, după care era trimis cu altă ambulanţă către centrul
de gardă pe cateterism, iar astfel se depăşea de multe ori termenul-limită,
care în aceste cazuri este de 90 de minute. Prin acest sistem însă, numai în
zona Bucureştiului, peste 200 de infarcte au fost identificate în transmisii şi
redirijate direct către centrele de cateterism. Fiindcă tot am menţionat pacienţii
cu AVC, vreau să vă spun că în Bihor, datorită conexiunii dintre Spitalul Judeţean
Oradea şi colegii neurologi din Debrecen, au fost realizate trei trombolize
cerebrale, care au permis pacienţilor să rămână fără sechele, deoarece s-a
intervenit la timp. Cei de la Spitalul Judeţean Oradea sunt conectaţi prin
sistemul de telemedicină cu Târgu Mureş, dar şi cu Debrecen, unde există o mai
mare experienţă cu astfel de cazuri – deci telemedicina îţi permite să
colaborezi cu cei care au experienţă mai mare, să iei deciziile potrivite. În
plus, acest sistem poate fi un bun mijloc de instruire: am avut cazuri în
spitale mici, lipsite de specialişti, în care rezidentul de gardă, când avea o
problemă, se sfătuia automat cu medicul specialist sau primar din centrul
regional.
– Care sunt caracteristicile sistemului
românesc de telemedicină?
– Sistemul de telemedicină este unul modern,
există directiva europeană care încurajează ţările europene să implementeze
acest concept. Sistemul românesc are caracteristicile sale. Finlanda are un
sistem destul de evoluat de teleneurologie, iar în alte părţi, există un sistem pentru medicii de familie, pentru
cazurile „reci“, nu cazuri de urgenţă. România a dezvoltat un sistem de
telemedicină de urgenţă, care să se ocupe de cazurile acute, critice, care
necesită decizie rapidă, ceea ce ne deosebeşte de alţii şi în acelaşi timp ne-a
transformat într-un model pentru alţii.
– Aţi menţionat de câteva ori astăzi că prin
acest sistem, spitalele mici, fără anumiţi specialişti, pot apela la cei din
centrele de coordonare. Se poate spune că sistemul e chiar o consecinţă a
lipsei de specialişti la nivel naţional?
– Nu este o consecinţă, ci una din soluţii,
dar nu una magică. Acest sistem nu înlocuieşte specialistul, ajută la
diagnosticare, la luarea unei decizii, dar nu poate ţine locul expertizei
practice a specialistului. Soluţia este să dispui de specialişti acolo unde
este nevoie de ei.
– Ce fel de specialişti ne lipsesc?
– Dacă vorbim despre medicina de urgenţă,
pentru cele 67 de unităţi de primiri urgenţe finanţate de MS avem nevoie,
potrivit normelor, de 1.200 de medici. În 2007 aveam 525 de medici, iar în
2011, avem 635, deci o creştere binevenită, care cred că va continua, pe măsură
ce se vor forma noi generaţii de medici de urgenţă. Bineînţeles că mulţi din
această specialitate au ales să plece în străinătate, deci am fi putut să stăm
mult mai bine la numărul de medici în ţară. Iar aceasta e doar o parte a
problemei, există şi alte specialităţi aflate în stare critică, precum
anestezia-terapia intensivă sau radiologia.
