Vaccinarea este benefică

Asocieri medicamentoase toxice frecvente

   Datele înscrise în prospectele medicamentelor nu sunt întotdeauna cunoscute de medicii prescriptori, dar şi atunci când sunt, ele nu sunt corelate clinic. Aceasta în contextul în care, mai ales la vârstnici, numărul de medicamente prescrise pentru bolile cronice este mare, iar el creşte atunci când survine o afecţiune acută intercurentă. Un studiu² canadian publicat în Annals of Internal Medicine a cercetat interacţiunile dintre macrolide şi statine, la vârstnici. Cercetarea a plecat de la faptul cunoscut că eritromicina şi claritromicina inhibă citocromul P450 – izoenzima 3A4 (CYP3A4), enzimă hepatică implicată în metabolizarea statinelor; efectul inhibitor nu este însă unul de clasă, azitromicina neavând acest efect. La nivelul unei întregi provincii (Ontario), autorii studiului au căutat cazurile care, într-un interval foarte extins, de opt ani, au primit medicamente din cele două clase. Iată ce au găsit: dintre pacienţii cu vârsta peste 65 de ani aflaţi în tratament cronic cu statine, 72.591 au primit prescripţii pentru claritromicină, 3.267 pentru eritromicină şi 68.478 pentru azitromicină. Pacienţii din primele două grupe au avut un risc crescut de spitalizare pentru rabdomioliză, afectare renală acută sau mortalitate de orice cauză, risc asociat cu toxicitatea statinelor. Sfatul este unul foarte clar: asocierea statinelor cu claritromicina sau cu eritromicina trebuie evitată, dat fiind riscul real de toxicitate a medicaţiei hipolipemiante.

Un antituberculos-surpriză

   O cercetare³ care nu poate decât să ne dea speranţe a fost publicată lunea aceasta în Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America de un grup multinaţional. Este vorba de identificarea unei noi molecule cu efect bactericid asupra tulpinilor de Mycobacterium tuberculosis. Marea promisiune a substanţei ce a primit numele provizoriu de TCA1 vine de la activitatea acesteia nu doar asupra micobacteriilor în fază replicativă, ci şi asupra bacililor aflaţi în faza non-replicativă, tipic rezistenţi la medicaţia tuberculostatică. Cercetătorii au reuşit să obţină sterilizarea culturilor de M. tuberculosis în trei săptămâni de tratament combinat cu TCA1 şi izoniazidă (HIN) sau rifampicină. Mai mult, la tulpini rezistente la rifampicină, pentru care tratamentul clasic durează între 18 şi 24 de luni, s-a obţinut sterilizarea in vitro prin administrarea combinaţiei TCA1–HIN. Studiile de până acum – realizate nu doar pe culturi bacteriene, ci şi la şoareci, lasă loc pentru speranţe îndreptăţite de găsire a unui nou medicament antituberculos.

Markeri IRM pentru evenimente cardiovasculare