Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă

Iubește-ți sistemul: porunci pentru manageri

Viața Medicală
Dr. Vlad STROESCU vineri, 27 ianuarie 2017
     Avedis Donabedian, cel care a elaborat cunoscutul „model Donabedian”, marcând începutul preocupării pentru studiul calității sistemelor medicale, ar fi zis, pe patul de moarte, că „secretul calității este iubirea, iubirea pentru pacienți și pentru profesie” și că de la iubire trebuie pornite orice reforme și eforturi de ameliorare a sistemelor medicale. Cel puțin așa este citat de psihiatrul Steven Moffic, specialist în burnout medical și proaspăt primitor al „premiului administrativ” din partea American Psychiatry Association (APA), după cum aflăm din numărul cel mai recent al oficiosului APA, Psychiatric News. Premiul e acordat anual de APA, din 1983, celor care aduc cele mai importante contribuții la progresul și studiul managementului sistemelor de sănătate mintală. În treacăt fie spus, termenul „administrație” folosit în sistemul american mi se pare mai potrivit în context sanitar decât cel de „management” de la noi, reminiscent al marilor corporații de afaceri așa cum sunt ele descrie în cărțile lui Peter Drucker, de exemplu. Printre altele, doctorul Moffic a contribuit la elaborarea ghidului deontologic oficial al administratorilor de clinici psihiatrice, adoptat în 2000.
     Pentru Moffic, sindromul de burnout este o problemă a sistemelor, nu a indivizilor. Cu alte cuvinte, dacă un medic suferă de burnout, managerul sistemului poartă principala responsabilitate. Acest lucru trebuie să ne atragă atenția pentru că, în România, întregul sistem suferă de burnout. El e mai curând un fenomen social autonom, mai amplu decât simpla sumă a suferințelor individuale, astfel încât imaginea medicului sau a asistentului obosit, revoltat, drenat afectiv până la cinism, dezorientat, fără perspective, a devenit un rol care nu surprinde pe nimeni și pe care îl jucăm cu toții, cu naturalețe, mai rar sau mai des, iar entuziasmul și motivația sunt privite mai curând cu suspiciune de colegi și de opinia publică.
     Iar soluția pe care Moffic o propune managerilor de sistem pentru prevenirea și tratarea burnoutului este în același timp deontologică și afectivă: iubirea ca primă directivă etică. Dacă vi se pare absurd sau caraghios, Moffic e primul care recunoaște că, la prima vedere, așa e. Dacă așa vi se pare, adaug eu, s-ar putea să suferiți deja de burnout. Sunt deja decenii de când empatia este studiată și promovată în practica și sistemele medicale, după aproape un secol în care empatia era descurajată în rândul medicilor, pentru că ar trebui să fim „la toate reci” ca să facem față. Pasul conceptual la o „iubire etică” nu e atât de mare. La urma urmelor, iubirea nu e doar instinct de atașament, ci un fenomen complex și evoluat, o marcă a superiorității spirituale în majoritatea codurilor morale cunoscute. Și nu trebuie să ne fie rușine să recunoaștem că, în majoritate, ne iubim meseria la bine și la rău: asta e de fapt diferența între job și vocație, de care tot vorbim în paginile acestea. De ce le-am cere mai puțin managerilor noștri? De ce am persista în mitul managerului psihopatoid, în prejudecata conform căreia managerii sunt cei care își asumă „treaba murdară”, cea care rămâne de făcut când orice generozitate sau emoție e scoasă din ecuație și rămân doar banii publici sau ai acționarilor? La urma urmelor, nu e medicul un manager la rândul lui? De ce ar fi diferit pentru un șef de secție, director de spital sau ministru?
     Dacă vă întrebați cum se poate aplica „iubirea etică” în managementul burnoutului, Moffic oferă o listă de percepte în acest scop. Printre altele, e vorba de monitorizarea sindromului de burnout (cu alte cuvinte, să cauți activ suferința în rândurile subalternilor), dimensionarea adecvată a productivității (să înțelegi că profitul financiar nu poate fi primul obiectiv în medicină), împuternicirea și implicarea personalului în decizii (și compasiune pentru personal în cazul deciziilor care nu pot fi controlate), obligația administratorilor/managerilor de a avea o activitate clinică pentru a fi în stare de empatie pentru cei pe care îi coordonează, stimularea dezvoltării profesionale (ceea ce înseamnă și despărțirea demnă și încurajatoare de cei care părăsesc sistemul pentru a nu se plafona), stabilirea unui mediu sigur din toate punctele de vedere, concentrarea pe punctele forte și pe succese mai curând decât pe slăbiciuni și eșecuri. În spatele tuturor acestora trebuie să se afle motivația afectivă, care nu e întotdeauna la îndemână, dar iubirea, spre deosebire de simplul atașament, e ceva ce se și învață.
     De ce să înveți să iubești ceea ce faci? Pentru că, până la urmă, toți avem nevoie de un sens în viață. Chiar și managerii. E ceea ce rămâne când treci dincolo de patul de moarte: nu mă miră așadar că răscrucea morții e locul în care doctorul Donabedian și-a enunțat concluzia. Sindromul de burnout e atunci când ajungi la concluzia că ce faci tu nu are sens. Că trăiești degeaba.
     Pe de altă parte, să privim din nou sistemul românesc de sănătate sau orice bucățică din el, de la Leviathanul spitalicesc universitar din Capitală la orice spital amărât dintr-o provincie depopulată. Cum începi să iubești așa ceva? Ce fel de inimă îți trebuie ca să nu-ți faci bagajele și să nu fugi?

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC