În
numărul 30 al ziarului Viaţa medicală, publicam
eseul Cine pleacă din Statele Unite?, în
care prezentam motivele indivizilor şi companiilor care aleg să se mute în alte
ţări, motive care sunt în principal financiare. Ultimii ani au adus schimbări
de concepţie, de atitudine şi de politică în ceea ce priveşte businessul de
succes şi avuţia. Chintesenţă a capitalismului, Statele Unite ale Americii au
fost multă vreme locul unde se pot face averi în termen record, ţara în care
numai cerul este limita („the sky is the
limit“) pentru cei care sunt dotaţi să descopere căile de îmbogăţire bazate
pe producţie şi profit. Aşa au apărut „regii“ petrolului, cărbunelui, bursei,
imobiliarelor, ciorapilor de nylon, transporturilor etc. Celebrităţile din
lumea artistică, a sporturilor şi a politicii au împărţit scena faimei cu cei
foarte bogaţi, care au avut acces egal în media şi s-au bucurat de admiraţia
marelui public. Dupont, Ford, Carnegie, Rockefeller, Hearst şi, mai nou Bill
Gates, Steve Jobs, Jeff Bezos, Mark Zuckerberg au fost – până nu demult –, sau
sunt eroii lumii americane, preţuiţi, respectaţi, invidiaţi.
Diferit
de tradiţia americană, vedem în zilele noastre cum businessul e atacat pe mai
multe căi, dintre care două sunt cele mai vizibile: guvernul stabileşte taxe pe
profit tot mai mari şi introduce reglementări din ce în ce mai limitative, iar
o parte din politicieni şi o mare parte din media atacă personalităţile de
succes din lumea economică, le acuză de lipsă de patriotism şi „criminalizează“
businessul, salariile mari şi îmbogăţirea. Nu este ceva nou pentru cei care au
urmărit ideologia şi politicienii de stânga din alte ţări, dar este un fenomen
fără precedent pentru America. Pentru noi, cei care am trăit în regimul
comunist, asta ne aminteşte de propaganda care arunca anatema de duşman de clasă nu numai asupra celor
care posedau mari averi şi proprietăţi, dar şi asupra celor care aveau o sfoară
de pământ agricol, o mică vie, un atelier de reparat ceasuri, un cabinet
medical sau un mic negoţ de mături şi ligheane. Profitul, motorul şi viaţa oricărei
întreprinderi, a fost întotdeauna scopul celor care au luat în mâini destinele
unei corporaţii. Cei care au găsit calea succesului s-au îmbogăţit şi au îmbogăţit
şi pe alţii. Societatea a avut întotdeauna de câştigat de la acţiunile
economice care au sporit capitalurile iniţiale, dar au şi dat slujbe, salarii şi
beneficii unui mare număr de angajaţi. Succesul, profitul şi bogăţia au fost în
trecutul apropiat admirate. Astăzi devin „vini“, iar cei care ajung la ele sunt
hărţuiţi de presă, de organele judiciare şi de agenţiile fiscale ale statului.
Dacă
s-a dovedit istoric că sistemul capitalist aduce bunăstare, nu sărăcie, şi că
angajaţii marilor întreprinderi economice nu fac grevă, au apărut azi activiştii
care sunt preocupaţi că businessul ne distruge mediul, că globalizarea ne sărăceşte
şi că bogaţii se îmbogăţesc. Cu o filozofie de tip anarhist, ei au invadat Wall
Street-ul, au ocupat multe oraşe mari, au şicanat mari întreprinderi, dar după
marile lor demonstraţii nu au lăsat decât gunoi şi distrugere.
Numărul
din 30 august–5 septembrie anul curent al revistei The Economist publică un articol în care arată că marilor corporaţii
americane le vine din ce în ce mai greu să lupte cu dificultăţile legale
ridicate în calea lor de Departamentul de Justiţie. Aproape lunar se publică
articole care informează despre înţelegerea dintre guvern şi diverse firme şi
despre compromisul pe care îl fac acestea din urmă prin plata a mari sume de
bani, pentru a primi în schimb asigurarea că penalizarea pentru nereguli
„descoperite“ de inspectorii federali va fi anulată. Unele vini sunt reale,
alteori au un suport juridic firav, dar firmele au învăţat deja că de multe ori
e mai scump să susţii un proces de lungă durată decât să cazi la o înţelegere.
În luna august 2014, Bank of America a plătit guvernului american 17 miliarde
de dolari, în timp ce Goldman Sachs a fost nevoită să iasă cu „numai“ 1,2
miliarde pentru a se stinge acţiunea împotriva lor. Firme financiare şi
economice mari, ca Morgan Stanley, Citigroup, Credit Suisse, Toyota, Barclays,
General Electric, Google şi altele au avut de trecut prin acelaşi tip de
investigaţie, care invariabil dă câştig de cauză guvernului. Corporaţiile mari
cheltuiesc mari sume de bani, în medie 40 de milioane de dolari pe an, şi
pentru a preveni problemele juridice legate de multiplele reglementări care au
împânzit mediul industrial şi de afaceri, făcând foarte dificil să navighezi
prin „ceaţa legală“ şi crescând riscul capcanelor. Numai punerea sub acuzare a
anumitor companii mai mici a generat acţiuni legale atât de scumpe, încât a
cauzat falimentarea lor.
Mai
mulţi observatori au acuzat actuala administraţie americană de ostilitate faţă
de businessuri şi de faptul că a dat prea multă putere investigatorilor folosiţi
de guvern, care par a fi motivaţi în primul rând de obţinerea unor sume cât mai
mari de la agenţii economici, adevărate ţinte. Dar, pe lângă crearea unui
conflict guvern-business, aceste acţiuni afectează legitimitatea morală a agenţiilor
guvernamentale însărcinate cu şicanarea companiilor şi produc daune sistemului
legal american. Taxele pe profit ale companiilor din Statele Unite, de 35%,
sunt cele mai mari din lume. În cele mai multe ţări, ele sunt sub 20%. Toate
acestea au făcut ca lumea americană să devină un mediu neprietenos
businessului, şi multe companii s-au mutat în alte ţări. Dar mutarea nu este fără
probleme, nici nu este ieftină.
Companiile
au readus la viaţă un procedeu legal de încorporare mai vechi, numit
inversarea. O mare companie americană cumpără o mică firmă din ţara unde şi-ar
dori să fie taxată, apoi face o nouă încorporare, în ţara străină, declară
sediul de bază în străinătate, mută o parte din birouri acolo, dar lasă
întreprinderea productivă în SUA, după ce o declară o ramură a corporaţiei de
la noua adresă. Peste 40 de corporaţii americane au folosit procedeul şi între
ele sunt multe companii farmaceutice, financiare şi coloşi ca Medtronic,
Mallinkrodt, Burger King etc. „Inversarea de încorporare“ se asociază cu o
„inversare de taxe“ din care Statele Unite pierd, iar ţările noilor adrese câştigă.
Cele mai multe corporaţii s-au „inversat“ în Irlanda, Anglia, Caraibe,
Australia, Olanda şi insulele Cayman.
Politicienii
democraţi şi preşedintele s-au exprimat drastic în legătură cu firmele
„dezertoare“, pe care le-au acuzat de lipsă de patriotism. După câteva săptămâni
de ameninţări, administraţia, care nu a putut demonstra că procedeul este
ilegal, a introdus alte reglementări, prin care vrea să reducă beneficiul obţinut
de companiile plecate. Probabil că nu va fi un mecanism eficace. Ar fi mult mai
bine dacă administraţia ar face o reformă a întregului sistem fiscal, atât
pentru indivizi, cât şi pentru companii, dacă ar reduce taxarea marilor producători
economici şi i-ar face să nu aibă nevoie de inversări şi mutări. Mai mult,
într-un climat mai favorabil, companii din alte ţări ar fi încurajate să se
mute în Statele Unite, ceea ce ar putea fi un motor pentru mult aşteptata
refacere economică. Reglementările excesive, restricţiile şi taxarea foarte
ridicată menţin un regim de creştere economică foarte scăzut, fac ca ritmul de
ieşire din criză să se târască şi ţin veniturile individuale la un nivel care
nu a mai crescut de mult.
