Faptul că în chestiunea vaccinului contaminat de la Cantacuzino ar putea interveni, pentru clarificări, unul dintre serviciile inteligente (SRI) ne-ar putea face să presupunem că se urmăreşte deconspirarea unei reţele de prostie organizată. (M. G. C.)

Citesc, în Science, despre drosofila care merge ca Michael Jackson. Adică face paşi înapoi, încercând să înainteze. Şi asta pentru că autorii au reuşit să identifice cei (doar) doi neuroni care controlează acest proces. Sunt curios dacă politicienii noştri au măcar acei doi neuroni, care să-i facă să dea înapoi mai des. Deşi până acum acest proces a fost codat numai de... DNA. (A. M.)

După ce gurile rele au imputat Antenelor că ar „spăla creierele“ telespectatorilor, una dintre aceste staţii tv crede că a venit momentul să îi spele pe aceştia şi pe dinţi. Recenta campanie, care militează pentru încurajarea periajului dentar, se prezintă sub sloganul „Zâmbeşte România“. Fără să ofere însă vreun motiv serios de hlizeală. (M. G. C.)

Că tot au muncit pe brânci la PNESSP, medicii de familie şi-au luat un respiro. Nu, nu e o glumă, e doar numele „unui nou grup de excelenţă al SNMF“ – preocupat de patologia respiratorie. Pe acelaşi model, propunem că viitorul grup de gânditori (un think-tank, ceva) al aceleiaşi societăţi profesionale să se cheme panseluţa. (A. M.)

Iată cum chimenul dulce sau feniculul (Foeniculum vulgare) a devenit chimen şi-atât(Carum carvi), adică o cu totul altă plantă, pe traseul producător italian de covrigei – distribuitor român. Traduttore tradittore, ne-aţi convins! (M. D.)

După ce prof. dr. Bernard Debré a publicat o carte în care susţine, cu argumente, că mai mult de jumătate din medicamentele utilizate în prezent sunt inutile, iar 5% potenţial periculoase, mulţi ne-am putut aştepta ca acestea să fie excluse. Zilele trecute, „Ordre des médecins“ a decis doar excluderea profesorului Debré, deocamdată pentru şase luni, dintre practicienii francezi. Ca să fie un bun exemplu. (M. G. C.)

Vin zombii? Ce noroc pe o cercetătoare-biolog de peste ocean, că tocmai a dus la bun sfârşit proiectul la care a căznit din greu în ultimii patru ani. Acum e în siguranţă. Stă pe geam cu ochii la morţii vii ce dau năvală, dar are la îndemână arma sa secretă: parfumul cu miros – de groază! – de cadavru. Sigur se va încadra frumos în peisaj. Eau d’E. coli. Mai vrea cineva? (C. M.)