Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Dedicaţie şi profesionalism

Viața Medicală
Prof. dr. Mircea Ioan POPA vineri, 26 iunie 2015
    În urmă cu aproape o săptămână am primit un telefon de la o rudă, dragă şi foarte apropiată nouă. Vestea ne-a bulversat pentru că era în discuţie o problemă de sănătate, potenţial gravă. Am sperat că nu va fi aşa iar suspiciunea va fi infirmată. Seara am mers la Slujba Privegherii, înainte de Sfinţirea capelei cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Ierarh Luca al Crimeii“ a Institutului „C. I. Parhon“. În următoarea dimineaţă trebuia ca la şapte şi jumătate să fim prezenţi la spital pentru consult. Am ajuns puţin mai devreme. Profesorul ne-a zărit şi ne-a invitat de îndată în cabinetul asistentei şefe, pentru a ne spune ce este de făcut. După tot stresul de peste noapte, atitudinea calmă, medicală şi colegială ne-a liniştit puţin. Consultul însă nu a avut acelaşi rezultat, suspiciunea unei probleme importante de sănătate a rămas şi s-a întărit. În cuvinte puţine, bine alese, profesorul a transmis tot ce era de spus, punct cu punct, iar asistenta şefă a notat tot ce era de notat. Explicaţiile au fost foarte clare, fără cusur, transmise calm, liniştitor, în tot vuietul temerilor noastre.
    Am mers într-o altă secţie, unde urma să fie programată o analiză importantă, conduşi fiind de o colegă coordonată de profesorul de mai devreme. Aceleaşi vorbe blânde, însoţite de un zâmbet de încurajare. În următoarea secţie, o altă colegă, acelaşi mod de abordare, aceeaşi atitudine. În zăpăceala noastră, încă nu realizam prea bine că lucrurile stau chiar aşa. Şi aici ni s-a explicat totul clar, atât medical, cât şi colegial (ruda noastră dragă este tot medic). Totul părea bine înţeles.
    A urmat un examen la care am participat în calitate de coordonator al comisiei (poate că îl voi istorisi cândva între exemplele „aşa nu“). Ziua s-a scurs uşor-uşor, mai ales că examenul a durat destul de mult. Seara, acasă, stând de vorbă cu soţia mea, am realizat că, deşi totul fusese explicat foarte clar, datorită bulversării din sistemul sanitar, ne‑am dat seama că nu mai ştim cum urmează să procedăm. Am vorbit şi am ajuns la o singură concluzie: cu jena că nu am înţeles şi trebuie să întrebăm din nou, vom merge dimineaţa următoare la spital ca să aflăm ce este de făcut. Aşadar, la şapte şi jumătate ne-am prezentat într-un spital în care nu vine nimeni fără teamă. Am fost din nou primiţi cu mult calm, medical şi colegial (exemplar!), am fost lămuriţi că, deşi ne‑am pus multe întrebări peste seară, nu am greşit în ceea ce urma să facem şi că suntem pe calea cea bună. Ne-am liniştit (atât cât se poate linişti cineva care simte sabia lui Damocles în apropiere) şi, pentru o perioadă de mai multe minute, am observat cum asistenta şefă intră în calculator, scanează cardul de sănătate, notează datele necesare, începe printarea unor documente, scoate tonerul din imprimantă şi îl scutură uşor, ca să încerce să utilizeze în mod economicos toate resursele. Pe măsură ce am observat-o lucrând, am făcut un mic comentariu, pe care îl întăresc acum: într-un sistem sanitar care funcţionează aşa cum trebuie, aceste activităţi nu trebuie să fie îndeplinite de o persoană cu calificarea ei. În valul de pacienţi care aşteptau în continuare să fie preluaţi, între toate problemele mai mult sau mai puţin apăsătoare ale secţiei, în toate discuţiile pentru liniştirea celor suferinzi, organizarea tuturor activităţilor, nu este corect ca o persoană cu această calificare să se ocupe până şi de scuturarea unui toner, pentru a reuşi să obţină încă puţină substanţă pentru printare. Şi nici de alte activităţi parazitare. Personalului medical trebuie să i se asigure nu doar resursele financiare care să permită un trai (cel puţin) decent, dar şi condiţiile în care să poată lucra şi să se poată concentra pe problemele adevărate – de sănătate, pe situaţiile care ţin direct de competenţa pe care au câştigat-o în toţi anii de pregătire. Iar în acest sens revenim la lipsa de colegialitate a „celor mari“, care din punct de vedere administrativ ar trebui să asigure toate acestea. Să uite ei de vechea scuză a lipsei fondurilor şi să se concentreze pe modul în care se pot obţine aceste fonduri şi să prevină cheltuirea necorespunzătoare a banilor în şi din sistem.
    Din vorbă în vorbă, am aflat şi despre alte aspecte birocratice (impuse), despre lipsa explicaţiilor de la nivel administrativ cu privire la completarea unor formulare, despre situaţii în care organizezi un sistem pentru a creşte eficienţa şi ajungi după un an de muncă să descoperi că anumite registre nu au fost completate corespunzător (unde au fost „colegii“ care aveau datoria să explice modul de completare?). Şi cât timp pierd colegii noştri cu astfel de probleme care nu ar trebui să existe, cu situaţii care s-ar putea rezolva în condiţii de colegialitate, eliminând nepăsarea şi lăsând loc pentru buna-credinţă şi dorinţa de a-ţi face datoria colegial?
    Uitând exemplele negative, am să amintesc în continuare că, pe lângă rezolvarea tuturor aspectelor privind documentele necesare, sfaturile privind cel mai bun mod în care trebuie să procedăm în continuare, zâmbetul liniştitor şi vocea blândă şi reconfortantă, am primit cadou o sticlă cu apă, venită la cel mai potrivit moment. Apoi, o altă colegă (probabil infirmier) ne-a condus spre cealaltă secţie în vederea realizării analizei. De această dată, am remarcat pe tot parcursul deplasării modul plăcut de adresare, tonul adaptat în discuţia cu persoane stresate, un comportament remarcabil. Acelaşi mod de abordare şi la destinaţie; parcă eram într-o scurtă călătorie de agrement, unde toate persoanele întâlnite nu aveau alt scop decât să îţi facă drumul mai plăcut. Şi toate acestea în condiţii de stres: cu siguranţă nu doar pentru noi – toţi cei cu care am venit în contact văd de multe ori pe zi situaţii care pot cutremura; cu siguranţă că toţi cei pe care i-am întâlnit au salarii nepotrivite activităţii pe care o depun, stresului zilnic şi misiunii pe care o îndeplinesc.
    Înspre seară, am primit deja un telefon cu primele rezultate de la analizele de laborator – cu acelaşi ton profesionist, dar blând, liniştitor. Nu ştim ce va urma, nu putem estima rezultatele analizelor care urmează să fie efectuate, nu putem decât să ne rugăm bunului Dumnezeu ca problemele de sănătate să fie rezolvabile şi evoluţia bună. Dar, în toată această situaţie plină de îngrijorare şi temeri, modul în care colegialitatea se manifestă în cel mai deschis mod, abordarea în care parcă ţi se arată că eşti singurul care are probleme şi că toate resursele îţi vor fi devotate pentru a te ajuta să treci peste momentele dificile, dedicaţia şi profesionalismul trebuie să fie evidenţiate. În sistemul de sănătate din România există şi oameni şi locuri despre care poţi să afirmi, cu tărie: aşa, da!

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.