Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Dacă ar fi mama ta?

Viața Medicală
Dr. Cornelia Maria GLODEANU luni, 12 septembrie 2016
Cât de frumoasă poate fi partea aplicată a medicinii poate spune numai un student care face practica de vară într-o specializare care l-a atras. Teoria ne oferă o cale spre cunoaștere dar, dacă nu o alăturăm practicii, drumul plin de mărăcini se dovedește a fi greu de bătătorit. Am încheiat de curând practica într-o specializare complet nouă pentru mine, oftalmologia. Majoritatea colegilor mai mari mi-au spus că e „o altfel de medicină“, un profesor o numea „regina specializărilor“, până și viața m-a apropiat de ea prin faptul că oameni dragi mie au fost pacienți în acea clinică. Astfel, am hotărât să văd care sunt responsabilitățile unui rezident la oftalmologie. Regrete? Absolut niciunul.
În primul rând, am asistat la operații pentru cataractă și glaucom, patologii care, prin consecințele nefaste pe care le au asupra ochiului unui om, îi pot schimba radical viața. Acestea pot conduce, în final, la cecitate dar, pe cât sunt ele de grave, pe atât sunt de frumoase rezultatele operațiilor. După nici douăzeci de minute, pacientul merge în salon, urmând să își recapete vederea la un ochi anterior incapabil de a zări ceva. Incredibil cât de mare poate fi bucuria unui bunic să vadă din nou după ce un an de zile a stat în întuneric. Abia în astfel de momente realizăm cât de important este rolul unui medic.
Apoi, am aflat despre o interesantă supraspecializare a oftalmologiei: oculoplastia. Operațiile pe care le-am văzut săptămânile acestea mi-au trezit interesul, mai ales datorită faptului că diagnosticul afecțiunilor nu este cel mai ușor, pentru un ochi neexperimentat. Sunt foarte multe procese tumorale ce pot trece cu ușurință drept banale afecțiuni inflamatorii, ceea ce arată încă o dată că atenția unui medic trebuie să fie la cote maxime. O mică eroare de diagnostic poate conduce la rezultate fatale pentru pacient. De aceea, este bine ca toți oamenii să fie îndemnați să meargă la un control de fiecare dată când observă că vederea lor scade, mai ales brusc. Amânarea nu este o soluție. Nici nu mai este nevoie să menționez cazurile în care leziunea produsă de un corp străin ajunge să intereseze globul ocular. Cu cât prezentarea la medic este mai precoce, cu atât cresc și șansele ca vederea să fie recuperată în proporții mai mari. Nu pot uita pacientul care a stat cu un fragment de corp străin în ochi timp de câteva zile. L-a neglijat, a continuat să lucreze în construcții, până când nu a mai rezistat. I s-a extras o parte din acesta, dar tratamentul ulterior urma să fie făcut pe o perioadă mai lungă, timp în care îi sunt interzise efortul, precum și expunerea la praf.
Ca studenți, frumusețea oftalmologiei vine din faptul că putem fi „spioni“ la o operație. Microscopul la care doctorul lucrează permite și unei a doua persoane să pătrundă în tainele operației. Astfel, un student sau rezident poate să fie atât observator, cât și mâna a doua. Pe lângă acestea, am învățat lecții esențiale de viață pe parcursul săptămânilor de practică, fiind doar simplu spectator în anumite momente. Șeful Clinicii I de Oftalmologie a Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iași, prof. dr. Dorin Chiseliță, un adevărat mentor pentru rezidenții ce îl înconjoară, a demonstrat de multe ori că dragostea pentru meseria pe care o practică și pentru pacienți nu s-a diminuat deloc în timp. Nu a menajat pe nimeni când era în joc ochiul unui pacient. Mi-a rămas în minte o replică adresată unui rezident: „Dacă ar fi mama ta?“.
Amintirile de neșters din cadrul practicii sunt acele dovezi de omenie, de empatie pe care doctorii le-au arătat pacienților. Clipele în care doctorul alegea să mai facă încă două operații pe lângă cele zece care îi erau deja programate pe ziua respectivă, pentru a mai ajuta câțiva pacienți să își recapete vederea. Sau mustrările aduse celor care nu urmau recomandările postoperatorii, fiindcă riscau să își facă rău.
Medicii nu sunt ajutați, în schimb, de condițiile în care sunt nevoiți să lucreze. Deseori, materialele sanitare sunt insuficiente, medicii sunt obosiți sau lucrează în stres. Nu au lipsit zilele în care doctorii și asistentele medicale rămâneau după încheierea programului de lucru pentru a reuși să finalizeze operațiile programate. Sunt conștientă că în viață facem și sacrificii dar observ, cu părere de rău, că doctorului nu i se acordă nici măcar condițiile prielnice pentru a-și desfășura munca de calitate. Putem intui cu ușurință de ce mulți dintre ei aleg să meargă în sistemul privat sau chiar să părăsească țara. Nu îi putem blama. O doamnă doctor menționa, la un moment dat, că numai în privat are echipamentul necesar pentru a pune un diagnostic complet pacientului. În spitale, multe din aparate sunt vechi, iar altele nu funcționează.
Sunt probleme de rezolvarea cărora depinde nu doar performanța medicilor, ci și șansa pacienților la cea mai bună îngrijire.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.