Duminică dimineața. Sună telefonul. Este momentul în care este
deja Sfânta Liturghie și în aceste condiții nu răspund. Într-un minut primesc
un sms: „Când puteți vreau să schimbăm două vorbe! E urgent!“. Ies, formez
numărul și aflu că avem câțiva tineri colegi care au o simptomatologie
asemănătoare gripei. Sunt și cazuri grave. Mi se solicită sprijinul pentru
obținerea diagnosticului pozitiv. Rămân mai departe afară și continuă un șirag
de apeluri și sms-uri pentru a găsi o soluție.
Duminică dimineața. Nu toată lumea este la serviciu. Dar ce ne
facem cu situațiile urgente? Ce ne facem cu situația în care am dori o
confirmare, fie aceasta și printr-un test rapid. Acum! Nu în una, două sau mai
multe zile! Ce ne facem? „Nu ne facem nimic!“ Pentru că lucrurile merg prost.
Pentru că reacțiile în sistemul de sănătate publică au loc numai în condiții de
criză – aproape niciodată în momentele de „liniște“. Pentru că nu suntem
pregătiți pentru aproape nimic. Dovezi? Aproape zilnic. Mai mult sau mai puțin
dramatice, uneori insesizabile. Dar în țara noastră sunt oameni plătiți pentru
ca așa ceva să nu existe. Totul trebuie să fie sesizabil. Unii au această
sarcină, să sesizeze tot, iar printr-un mecanism care trebuie să fie pus la
punct în momentele de „liniște“, au datoria să reacționeze și să informeze
într-un sistem la fel de bine pus la punct, pe o linie care să funcționeze
ireproșabil, într-o anumită ierarhie, în așa mod încât diriguitorul să afle în
timp real tot ce trebuie aflat.
Se întâmplă așa? Nici pomeneală. Nu pățim tot ceea ce am putea
păți deoarece Cel de Sus ne păzește și nu ne întâlnim cu „provocări“ peste
puterile noastre plăpânde. Rareori se întâmplă un eveniment dramatic (au trecut
trei luni de la tragedia din clubul „Colectiv“ – oare nu era o dramă care putea
să fie prevenită?). Iar atunci când se întâmplă ceva, toată lumea se trezește
pentru un timp (de regulă scurt), se emoționează, reacționează, cere,
protestează etc. După care revine adormirea și lipsesc rezultatele. Trebuie
însă să tragem învățături, să le punem apoi în aplicare, astfel încât să nu se
mai întâmple niciodată ceva rău, care ar putea fi prevenit, să identificăm alte
potențiale riscuri și să punem la punct măsuri de prevenire și control în așa
fel încât să nu mai existe pierderi de vieți omenești „cu zile“.
Dar sunt oare puterile noastre chiar atât de plăpânde? Nu este
chiar așa. La cheltuirea banilor (de multe ori fără sens), surpriză: puterile
sunt chiar măricele. Cât va mai dura, de exemplu, bătaia de joc la adresa
colegilor din sistemul de sănătate din cauza cardurilor de sănătate și a
sistemului în care aceste carduri sunt utilizate, care se blochează. Vine
unul-altul și spune: „Păi, s-au blocat pentru 30–40 de minute și se va rezolva
curând“. Ce este aia curând? De ce curând? Parcă suntem în desenul animat „Albă
ca Zăpada“, unde eroina principală îi întreabă pe pitici: „Când v-ați spălat
ultima dată?“. Ei stau pe gânduri, șușotesc între ei, se sucesc, se învârtesc
și apoi răspund aproape în cor: „de curând“. Domnilor care ne spuneți povești
despre sănătate, știți ce înseamnă o blocare de un minut într-o țară întreagă?
Dar de 30 de minute? Ori habar nu aveți? Ori nu vă pasă? În ambele cazuri, este
impardonabil! Vă bateți joc de colegi. De pacienții acestora. Iar dacă ați
ajuns să conduceți un sistem de sănătate, este doar pentru că aveți pe cine
conduce, pentru că există acești colegi care sunt la baza bătăii de joc.
Știați că există o boală numită gripă? Știați că gripa poate
duce la cazuri cu prognostic rezervat? Știați că între persoanele care au risc
de a face gripă se regăsesc și colegii dv. – studenți, medici rezidenți,
specialiști și primari, asistenți medicali și toți ceilalți care contribuie la
bunul mers al acestui sistem? Știați care este modul în care se transmite
gripa? Știați care este nivelul de acoperire vaccinală care poate reduce urmările
unei izbucniri epidemice sau ale unei epidemii de gripă? Ce ați făcut pentru
aceasta? Ați cumpărat vaccin gripal (în doze insuficiente), dar pentru doi ani
consecutivi, ca să reduceți șansele ca Institutul „Cantacuzino“ să reînceapă
producția de vaccin. Sperați că veți face ca Institutul să dispară? Mai sperați
asta?
Anul trecut am scris articolul „Gripă și solidaritate“ (nr.
49/2015). L-ați citit, domnilor actuali și foști conducători ai sistemului
sanitar românesc? Păi, să-l citiți! Nu este singurul, am mai scris și altele –
sunt scrise și pentru dv. Sau mai ales pentru dv. Pentru că aveți datorii –
față de concetățenii noștri (sănătatea românilor și a României), față de
sistem, față de toți colegii care fac parte din acest sistem. Ați analizat toate
motivele pentru care acoperirea vaccinală (pentru multe dintre vaccinurile
utilizate) scade și scade și iar scade? Dacă ați analizat, ce ați făcut să nu
se mai întâmple așa? Credeți că o lege pentru „vaccinare obligatorie“ rezolvă
toate problemele? Vreți să reinventăm roata? Există deja biblioteci întregi în
care se scrie cum trebuie procedat.
Avem colegi care au făcut gripă. În unele cazuri, situația este
gravă. Cum veți da seamă dacă unii dintre colegii noștri, colegii dv., vor avea
un prognostic nefast? Ce s-a făcut și ce aveți de gând să faceți pentru „gripă
și solidaritate“? Dar pentru cost-eficiență? Să vă mai explic încă o dată
diferența în bani din perioada pandemiei? Cât ar fi costat să cumpărăm vaccinul
din import? Cât a costat producerea vaccinului de colegii din Institutul
Cantacuzino? Și dacă această diferență în bani nu acoperă, ea singură,
investițiile în aria de producție?
Știți oare că, dintre colegii din Institut, mulți au plecat? Și
sunt încă mulți care stau cu bagajele pregătite pentru că nici până astăzi nu
le este clar viitorul, nu știu ce se dorește și cât mai durează perioada în
care merg acasă cu un salariu care de multe ori nu acoperă nici nevoile
obișnuite. Chiar unii, anul trecut pe vremea asta, nu primeau nimic. Oare acele
luni de obidă să nu își spună cuvântul? Oare doar faptul că s-au „livrat“
fonduri pentru 2016 este destul pentru a șterge cu buretele tot ce a fost? Nu
este destul.
Și, ca să ne întoarcem la gripă, la solidaritate și la
colegialitate, aveți datoria să ajutați cu tot ce este necesar ca producția
românească, producția Institutului, să reînceapă. Aveți datoria să faceți tot
ce este de făcut pentru ca încrederea în vaccinuri și vaccinare să ajungă la
nivelul cel bun. Aveți datoria să vă comportați colegial.
