La
25 ianuarie a.c., la Biblioteca Academiei Române, a avut loc simpozionul cu
tema „Consumul şi dependenţa de droguri.
Aspecte antropologice, juridice şi medico-sociale“, organizat de Institutul
de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“ şi Institutul de Antropologie
„Francisc Rainer“ ale Academiei Române.
Dl dr. Constantin Bălăceanu-Stolnici,
membru de onoare al Academiei Române şi director onorific al Institutului de
Antropologie „Francisc Rainer“, a prezentat mecanismele
neurologice ale consumatorului de droguri. Acestea acţionează în principal
la nivelul receptorilor postsinaptici din diferite structuri implicate în
procesarea durerii sau care controlează starea de veghe (drogurile excitante,
precum cocaina sau amfetaminele determină stare de veghe exagerată, euforie,
hiperluciditate, exces de energie) ori, dimpotrivă, nucleul somnului din
hipotalamusul anterior (drogurile de tip sedativ/anxiolitic ca benzodiazepinele
sau barbituricele acţionează asupra receptorilor GABA-ergici de la acest nivel)
şi sistemul somnului REM, asupra căruia acţionează drogurile halucinogene.
Principalul sistem care face ca omul să cadă victimă drogurilor este însă cel
de răsplată. Nu trebuie neglijată nici componenta genetică, implicată şi în
caracteristicile receptorilor sus-amintiţi, şi care influenţează predispoziţia
pentru consumul de droguri, felul de manifestare sub efectul lor, anumite
particularităţi ca răspuns la sevraj sau la diferitele tratamente. Peste 1.500
de gene, fiecare cu variabilităţile sale, sunt implicate în consumul de
droguri, explicând profilul foarte diferit al consumatorilor de droguri.
Dl acad. Victor Voicu, de la Centrul de
Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare, a explicat mecanismele celulare ale dependenţei şi sindromul de abstinenţă,
prezentând diversele căi psihofarmacologice implicate în geneza dependenţei.
Dna Aura Preda, cercetător la Institutul de
Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu“, a expus o serie de aspecte juridice şi criminologice privind
traficul şi consumul de droguri, detaliind evoluţia legislativă în domeniu
(din 1910, până la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi
consumului ilicit de droguri – care, printre altele, are meritul de a fi
introdus un program integrat, interdisciplinar, de asistenţă a consumatorului –
şi Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate),
factorii criminogeni (la nivel macrosocial – internaţionali şi naţionali –,
microsocial – mediul apropiat consumatorului şi traficantului – şi individual –
de natură biologică sau psihologică) şi cadrul instituţional internaţional
(amintind de existenţa Biroului ONU pentru Droguri şi Criminalitate, cu un
oficiu şi în ţara noastră, şi de existenţa Zilei Mondiale Antidrog – 26 iunie).
Dl Sorin
Oprea, chestor, directorul Agenţiei Naţionale Antidrog (ANA), a prezentat o
viziune generală asupra fenomenului drogurilor la nivel mondial şi naţional. În
lume, se apreciază că între 149 şi 270 de milioane de persoane cu vârsta între
15 şi 64 de ani consumă droguri, în topul preferinţelor aflându-se canabisul,
amfetaminele şi pastilele de ecstasy. După o stagnare în perioada 2001–2006 şi
chiar o scădere în 2009, consumul a crescut exploziv în 2010, pentru toate
tipurile de substanţe. În privinţa ţării noastre, drogul cel mai utilizat este
tot canabisul, înregistrându-se şi tendinţa de creştere a consumului de ecstasy
şi heroină, şi de scădere a celui de cocaină, un drog scump. Începând cu 2008,
s-a dezvoltat rapid consumul de substanţe noi cu proprietăţi psihoactive, aşa-numitele
etnobotanice, folosite de 1,9% din populaţia generală. Cele din urmă s-au comercializat
iniţial prin internet, iar ulterior în „magazinele de vise“, substanţele neaflându-se
iniţial pe lista celor interzise de Legea nr. 143/2000, iar instituţiile
statului au fost prinse pe picior greşit în această privinţă. În 2009, la nivel
european, Centrul de monitorizare pentru droguri şi toxicomanii de la Lisabona
estima că, din totalul comercianţilor online de droguri „legale“, 37% se aflau în
Marea Britanie, 15% în Germania, 14% în Benelux şi 7% în România.
Dna psih. Adriana Boroşan, cercetător la
Institutul de Antropologie „Francisc Rainer“, a discutat despre rolul psihologului în consumul şi dependenţa
de droguri. Intervenţia acestuia este importantă în diversele momente ale
instalării consumului şi dependenţei de droguri, fiind evidenţiate trei momente
cruciale. Unul, în momentul iniţierii consumului, când psihologul joacă rol de
informare şi educare, cu scopul formării unei personalităţi echilibrate. Odată
cu dezvoltarea dependenţei, psihologul oferă contactul interuman permanent şi, în
perioada de intoxicaţie şi sevraj, specialistul poate diminua afectul negativ şi
chiar atenua componentele fiziologice şi somatice de disconfort. În postsevraj,
sarcina sa e de a ajuta la evitarea recăderilor şi la realizarea reinserţiei
sociale.
În
final, dl prof. dr. Ghiorghe Talău,
de la Facultatea de Medicină „Victor Papilian“ din cadrul Universităţii „Lucian
Blaga“ din Sibiu, a prezentat principiile
terapeutice fundamentale în dependenţa de droguri. Dsa a făcut referire la
complexitatea şi particularităţile fenomenului dependenţei, diversitatea
formelor sub care aceasta se manifestă, codependenţa, dimensiunile comercială,
maladivă şi infracţională, damnarea socială şi perpetuarea transgeneraţională.
Direcţiile fundamentale de intervenţie terapeutică sunt medicale (tratament de
substituţie, psihoactive pentru tulburările mentale coexistente, medicamente
pentru diversele tulburări fizice, terapii complementare şi testele de
laborator, toate acestea intervenind în intoxicaţie, supradozaj, sevraj,
detoxifiere, prevenirea recăderilor şi cura de substituţie), psihologice
(psihoterapie şi consiliere), sociale (cu rol în prevenţia primară, secundară şi
terţiară), religioase, dar şi neprofesioniste (prin puterea exemplului, de către
foşti dependenţi). În enunţarea obiectivelor terapeutice, profesorul Talău a
insistat asupra faptului că niciun tratament nu este complet dacă nu se
realizează reintegrarea pacientului şi că recăderile nu trebuie considerate un
eşec, ci simptome în evoluţia cronică a bolii. Dintre principiile fundamentale
ale tratamentului, reţinem: că adicţia este o boală complexă dar tratabilă,
care afectează funcţiile creierului şi comportamentul; că nu există un
tratament eficient pentru orice
pacient; că tratamentul trebuie să se adreseze multiplelor nevoi ale
pacientului şi nu doar abuzului de substanţe; că este esenţială rămânerea în
tratament pe o perioadă adecvată de timp; importanţa consilierii şi terapiei de
grup; evaluarea şi adaptarea continuă a planului de tratament; detoxifierea
asistată medical nu reprezintă în sine un tratament, ci doar o primă etapă; nu
este necesar ca tratamentul să fie voluntar pentru a fi eficient; pacienţii
trebuie evaluaţi pentru HIV/SIDA, hepatite B şi C, TB şi alte boli infecţioase şi,
totodată, consiliaţi pentru reducerea riscului de a contracta sau transmite
aceste boli; recuperarea după adicţie este un proces pe termen lung, care
implică frecvente şi multiple tranşe de tratament. Pentru ca toate aceste
principii să funcţioneze, este nevoie de centre de tratament complet, care să
integreze toate activităţile, de la evaluarea complexă la postcură şi
reabilitare.
