Domnii
Țărilor Române au avut mereu o relație specială cu medicii. Fie că îi chemau să
le aline suferințele fizice ori că îi foloseau drept spioni, voievozii au
apelat inițial la serviciile unor doctori străini, până ce, în spațiul
românesc, s-au constituit instituții medicale capabile să formeze tămăduitori
autohtoni.
Săptămânile
acestea au fost extrem de triste. O țară și-a plâns regele plecat în
eternitate. Dar tot aceeași țară începe să fie intoxicată – a câta oară? – cu
mesaje antimonarhiste. Denigrarea și discreditarea a revenit în presa scrisă și
în rețelele sociale. Răul sădit cu pricepere de comuniști și de urmașii acestora
înmugurește mereu. Cu muguri otrăviți.
Rubrica
aceasta a debutat cu un material dedicat relației dintre familia regală română
și profesorul Grigore T. Popa. Și acest material l-am gândit tot pe ca un
omagiu adus monarhiei și realizărilor acesteia în plan medical. Privind cu
atenție înspre zona medicală, începând cu venirea regelui Carol I și până la
abdicarea forțată a regelui Mihai, putem lesne constata că învățământul,
instituțiile sanitare, societățile științifice și schimbul de idei cu lumea
occidentală au cunoscut transformări importante. Fotografii vremii și,
ulterior, presa au consemnat implicarea membrilor Casei Regale în diversele
acțiuni ori activități ce vizau sfera medicală.
Imaginile
pe care le priviți reflectă implicarea reginei Elisabeta în soarta orbilor; o
vizită a regelui Carol I la un așezământ medical; implicarea reginei Maria, a
regelui Ferdinand și a principesei Elisabeta în alinarea suferințelor
soldaților răniți pe frontul Marelui Război; sprijinul acordat de regii
României diverselor spitale ori institute nou înființate; respectul arătat
înaintașilor. Fiecare din aceste fragmente de istorie vorbește despre legătura
dintre monarhie și medicina românească și ar merita un spațiu amplu; de-a
lungul vremii, vom zăbovi atent în fiecare ungher.
