Lumea medicală mondială este interesată de folosirea celor mai bune metode pentru prevenția și combaterea bolilor. Terapia farmacologică deține primul loc în acest demers, cu rezultate nu întotdeauna satisfăcătoare. Or, la nivelul medicinei primare, se pot găsi soluții curative și profilactice eficiente pe termen lung și necostisitoare. În acest sens, suntem deseori încercați de unele reflexii și întrebări. De ce se constată un număr mare de stări de boală, cele mai multe funcționale, cu o mare adresabilitate în teritoriu, în medicina primară? De ce sunt spitalele supraaglomerate? Se poate face ceva pentru a se redresa, măcar parțial, această situație?
Răspunsul este afirmativ. Există soluții curative (inclusiv nemedicamentoase) și profilactice care interesează deopotrivă personalul medical, pacienții, potențiali bolnavi și purtători ai unor factori de risc. Medicina primară – practicată, evident, de medici generaliști și de familie – este cea mai apropiată de marea masă a oamenilor sănătoși, de pacienții tratabili la acest nivel, dar și de sursele de îmbolnăvire. Și nu numai atât. Finalizarea se realizează prin relevarea cu insistență, repetat și convingător, a factorilor favorizanți sau determinanți, dar și prin alcătuirea unui mănunchi de soluții pentru anihilarea lor. Un rol deosebit îl au și măsurile practice cognitiv-educaționale.
Experiența relevă că, prin anamneza coroborată cu examenul clinic, se poate depista un potențial etiologic consistent. Numeroșilor factori de acest tip, constatați în cabinetul de medicină generală/de familie, li se găsesc soluții practice, cu rol de eliminare a cauzelor. De ce să nu-i ajutăm pe cei cu diferite suferințe în faze incipiente pe cât posibil, pentru a preveni „bolile adevărate”?
Așadar, pe care pedale ale mecanismului cognitiv-educațional trebuie să apăsăm, cu raportare la oamenii sănătoși și bolnavi, pentru ca buna noastră intenție în acest sens să capete valențe folositoare, valorificate prin prevenție, iar în faze avansate, evident, prin terapie curativă?
- Medicul-educator trebuie să fie interesat de aspectul preventiv și curativ al medicinei, în general, al temei (temelor) abordate, în particular, și al modalităților de rezolvare a problematicii pacienților.
- Conținutul expunerii trebuie să fie bine documentat, fără a minimaliza elementele cognitiv-afective, care înlesnesc buna asimilare a materialului prezentat.
- Elementele-cheie ale conținutului devin mai valoroase dacă sunt convingătoare și plăcut prezentate pentru o deplină înțelegere.
- Formele scrise pot avea o bogată diversificare a conținutului, sub mai multe forme: foi volante, texte scrise însoțite de imagini, broșuri, cărți etc.
- Din expunerile anterioare, se vor reține părțile care au interesat auditoriul sau cititorii, pentru a fi folosită aceeași schemă în viitor – bineînțeles, adaptată noii tematici.
- Cu privire la propagare, se poate recurge la formule complexe adresate oamenilor sănătoși și bolnavi: cititul materialelor expuse în sala de așteptare, împrumutul exemplarelor solicitate, donații etc.
- Pentru răspândirea informațiilor pe un teritoriu mai cuprinzător, un rol important îl au presa locală și cea națională.
- Transmiterea prin viu grai a informațiilor, însoțită de comunicarea educator–auditoriu în ambele sensuri, valențe care îmbunătățesc conținutul prezentării, se poate face cu succes în școli și în alte instituții.
- Cele prezentate anterior, la care se adaugă preocuparea continuă a perfecționării conținutului formelor educaționale (și) în funcție de cerere, de circumstanțe, conduc la realizarea unui conținut judicios al programului, stabilit și cu aportul educatorului, asigurându-se (inerent) și deplina sa satisfacție.
