Greva medicilor rezidenţi din cadrul sistemului public de sănătate britanic (NHS) a generat amânarea a peste 175.000 de consultaţii și intervenţii medicale programate. Amânarea a fost măsura care a permis protejarea asigurării urgenţelor și a asistenţei medicale pentru probleme acute în perioada 13-15 martie.

Medicii rezidenţi reprezintă o parte importantă din forţa de muncă a NHS. În 2022, evaluarea pe care NHS o face anual în rândul angajaţilor săi arăta o reducere importantă a proporţiei medicilor juniori care se declarau mulţumiţi de salariul primit – de la 34,5% în 2021 la 17,1% în 2022.

Salariul unui medic rezident din NHS este format din salariul de bază, care acoperă cele 40 de ore de muncă săptămânale, la care se adaugă sporuri pentru gărzi și pentru orele suplimentare. Creșterea inflaţiei a redus puterea de cumpărare, ceea ce a generat mai multe proteste în Marea Britanie, inclusiv în rândul profesorilor. Recent, asistentele, brancardierii și ambulanţierii au obţinut prin negociere o creștere salarială de 5%, aplicabilă începând cu aprilie.

Mărturii audio „înfiorătoare”

Medicii rezidenţi din NHS declară că suferă de atacuri de panică, anxietate și migrene ca urmare a stresului cauzat de eforturile de-a oferi cea mai bună îngrijire medicală în condiţiile deficitului de personal. Este rezultatul unei analize publicate la începutul lunii martie de Centrul de cercetare a comportamentului la locul de muncă din cadrul Școlii de Business a Universităţii din Leeds.

Intitulată „Două luni din viaţa unui medic rezident”, aceasta se bazează pe 745 de înregistrări audio realizate de 58 de medici rezidenţi pe parcursul celor două luni. Principalele cauze de stres semnalate sunt volumul crescut de muncă, deficitul de personal, lipsa de susţinere din partea medicilor seniori și conflictele la locul de muncă.

Autorul studiului relatează că unele înregistrări au fost „înfiorătoare”, pentru că au descris situaţii în care neajunsurile au afectat major îngrijirea pacienţilor. Aceste cazuri i-au tulburat pe medici, care au declarat că simt șoc, vină și panică: „Și nu era nimeni în tot pavilionul, absolut șocant... și sărmanul om a căzut, iar eu stăteam lângă fereastră și l-am văzut căzând și asta m-a făcut să mă simt îngrozitor. I-a ieșit cateterul, era sânge peste tot... Unul dintre ceilalţi pacienţi cu demenţă încerca să îl ajute, și încercăm să-l urcăm în pat. Haos. M-am simţit vinovat pentru că îl văzusem mai devreme, dar era prea departe, m-am ridicat și am fugit la el și am strigat să vină cineva... ar putea fi atât de ușor evitat dacă ar fi personal suficient. Atât de trist”.

Alte înregistrări semnalează lipsa susţinerii din partea medicilor seniori și momente în care juniorii au fost nevoiţi să ia singuri decizii clinice complexe, de care se simţeau depășiţi: „A venit o femeie care probabil avea un infarct miocardic, m-am uitat pe EKG și nu eram sigur. O tratez ca și cum ar avea unul? Sau nu? Chiar nu știu... așa că am zdrobit 300 g (n.r.: probabil mg) de aspirină și am sperat să fie bine. E chiar înfricoșător, pentru că dacă ar fi vorba de bunica mea, nu aș vrea să fie îngrijită de cineva care nu știe ce face. Uneori simt că mă joc de-a doctorul”.

Un raport publicat la sfârșitului anului trecut de BMJ semnala că o treime (33%) dintre medicii rezidenţi din Marea Britanie aveau de gând să-și caute un loc de muncă în afara ţării în următoarele 12 luni. Printre principalele destinaţii se numărau atunci Australia (42%) și Noua Zeelandă (20%).