Odată instalate semnele clinice sugestive ale unei hemoragii subarahnoidiene, se pune problema confirmării acesteia şi a identificării imagistice a sursei de sângerare, care poate fi de la nivelul unui anevrism intracranian, a unei malformaţii arteriovenoase sau idiopatică. În cadrul investigaţiilor neuroimagistice pentru anevrismele intracraniene, standardul de aur îl reprezintă angiografia cu substracţie digitală (DSA). În cazul în care această investigaţie nu poate fi efectuată din diverse cauze (stare generală gravă, indisponibilitate tehnică etc.), în situaţii de urgenţă pot fi efectuate şi alte investigaţii, aşa cum sunt cele de tip angio-CT sau angio-IRM, care au avantajul faptului că au un grad de identificare a dilataţiei anevrismale apropiat de cel al DSA. Dintre acestea, examinarea angio-CT, prin reconstrucţie 3D, poate da informaţii destul de precise legate de localizare şi de raportul cu relieful osos al bazei craniului din apropiere. În cadrul unui studiu efectuat pe un grup larg de pacienţi, sensibilitatea, specificitatea şi acurateţea angiografiei CT cu secţiuni multiple pentru detectarea anevrismelor au fost de 99%, 88% şi, respectiv, 98%.

   În cele ce urmează, prezentăm cazul unui pacient în vârstă de 59 de ani, cunoscut cu hipertensiune arterială, care, cu două zile anterior prezentării în clinică a acuzat, după un efort fizic şi psihic susţinut (a con­dus practic fără pauză aproape 1.200 km), alterarea tranzitorie a stării de conştienţă urmată de cefalee intensă. Având în vedere faptul că simptomatologia algică a persistat, practic fără o ameliorare clară, pacientul efectuează, la cca 36 de ore de la evenimentul iniţial, într-un serviciu din provincie, un CT cerebral care decelează hemoragie subarahnoidiană şi ridică suspiciunea unei malformaţii vasculare cerebrale rupte, pacientul fiind îndrumat către clinica noastră.

   Având în vedere intervalul scurs de la debut şi tendinţa la agravare a simptomatologiei clinice, se consideră cazul ca fiind o urgenţă şi se decide efectuarea unei intervenţii chirurgicale de clipare a anevrismului intracranian. Se decide renunţarea la efectuarea unui examen angiografic cu substracţie digitală (DSA), având în vedere vizualizarea bună a anevrismului pe examinarea angio-CT şi faptul că ar fi determinat o temporizare de încă minimum 24 de ore a intervenţiei chirurgicale.

   În concluzie, putem spune că anevrismele de dimensiuni mici reprezintă o problemă majoră în practica neurochirurgicală, care necesită un management adecvat, iar soluţiile terapeutice alese trebuie adoptate înainte de agravarea stării generale şi neurologice a pacientului, întrucât acestea sunt anevrismele cu dimensiune critică, care au potenţial de resângerare important, cu implicaţii prognostice severe. Investigaţiile neuroimagistice sunt esenţiale pentru adoptarea soluţiilor terapeutice adecvate, iar între acestea examinarea angio-CT are avantajul caracterului minim invaziv şi aduce informaţii importante, apropiate de cele obţinute prin angiografie DSA, standardul de aur al examinării imagistice, fiind de cele mai multe ori suficientă, dacă aceasta din urmă nu poate fi efectuată în timp util, pentru planificarea strategiei terapeutice.