Soseşte
Sărbătoarea Crăciunului, moment menit să ne umple sufletele de bucurie, de har şi
de Duh Sfânt, şi e firesc ca primul gând legat de ea să se îndrepte spre
semnificaţia religioasă, profundă, a acestui moment deosebit al anului. Mai
apoi ne gândim la bucurie, dar aceasta nu poate fi completă decât atunci când o împărtăşim cu cei care ne sunt
dragi, familie şi prieteni, şi aşa ajunge gândul şi la daruri. Şi cum în această
perioadă sărbătorile se ţin lanţ, şi mai putem fura puţin timp şi pentru
sufletele noastre, atunci ne vine în minte tihna, şi căutăm feluri în care să o
completăm, în aşa fel încât să o facem să dureze cât mai mult, fie şi doar ca
amintire.
Aflăm
tihna într-o lectură care ne prinde, descoperind un scriitor îndrăgit, într-o
seară petrecută cu prietenii ascultând muzică, vizitând expoziţii, sau
amuzându-ne alături de cei mici atunci când, pentru câteva ceasuri, devin
protagonişti în ceva care pentru ei este, desigur, o mare aventură. Institutele
culturale din Bucureşti au avut pentru noi, în toată această perioadă premergătoare
sărbătorilor, câte puţin din ceea ce am pomenit până acum şi, măcar la
capitolul expoziţii, putem prelungi bucuria, şi tihna, până după Anul Nou.
Înaintemergător
al lui Moş Crăciun într-ale darurilor frumoase, Moşul Nicolae ne-a oferit anul
acesta, în cadrul celei de-a şasea ediţii a Festivalului Internaţional de
Literatură, o serie de întâlniri de excepţie la Muzeul Ţăranului Român.
Bucurându-se de susţinerea British Council şi a Institutului Balassi, printre
altele, festivalul a prilejuit întâlnirea iubitorilor de literatură cu autori
români, dar şi cu colegi de-ai lor de breaslă veniţi din Israel, Croaţia,
Jamaica, Ungaria, Serbia şi Marea Britanie. Punctul de maxim interes a fost
legat de prezenţa la Bucureşti a scriitoarei britanice Sarah Dunant, care a
participat la lansarea ultimului său roman tradus în limba română, „Sânge şi
splendoare“. Evenimentul a fost găzduit de Librăria Humanitas Cişmigiu, unde
autoarea a mărturisit cum a făcut trecerea de la thrillere la romane istorice, şi
de ce este atât de pasionată de Renaşterea italiană, încât toate romanele sale
scrise după anul 2000 se desfăşoară în acel teritoriu şi în acea perioadă
istorică. Am mai putut afla şi cât de mult înseamnă documentarea pentru aceste
romane – luni întregi petrecute în bibliotecă, verificând şi consultând
diferite surse, în încercarea de a reconstitui cât mai fidel, şi cu detalii
referitoare la toate aspectele vieţii de zi cu zi, existenţa oamenilor din
secolul XVI.
Şi
cum muzica este o artă care transcende spaţiu şi timp, fidel obiceiului din
ultimii ani, Institutul Italian de Cultură a închis agenda lui 2013 cu un
concert de jazz, organizat în sala de spectacole şi proiecţii a aceluiaşi Muzeu
al Ţăranului Român, mereu cu porţile deschise şi pentru alte culturi, nu doar
pentru tradiţiile noastre populare. Grupul Il
Magnetofono a încălzit atmosfera, de altfel puţin zgribulită, atât cu
compoziţii proprii, cât şi cu versiuni personale, modernizate, ale unor celebre
şlagăre din anii ’60 – italieneşti şi internaţionale – interpretate cu multă
pasiune în special de solistul vocal Alan Bedin, dar şi de colegii săi
instrumentişti, Marco Penzo – contrabas, Emanuele Gardin – pian, precum şi
invitatul Nicola Castellani la baterie.
Cu
acordurile faimosul Azzurro încă în
minte, ne începem plimbarea prin expoziţii, Muzeul Naţional de Artă fiind cel
care adăposteşte două din propunerile culturale făcute de Institute. Fostul
Palat Regal este locul cel mai potrivit pentru poveşti cu regi şi regine, prinţi
şi prinţese, cumva ceea ce se întâmplă, indirect, în expoziţia intitulată
„Karel Zdenìk Líman, arhitectul ceh al Casei Regale a României“. Pătrundem
astfel dincolo de viaţa şi cariera arhitectului născut în 1855 în Boemia, şi
care a ales, încă din 1884, să trăiască şi să creeze în ţara noastră, lăsând în
urmă, până la trecerea sa în nefiinţă, în anul 1929, o adevărată colecţie de
bijuterii arhitectonice. Astăzi, acestea reprezintă nucleul unui patrimoniu cu
care ne mândrim, indisolubil legat de istoria regalităţii de la noi. Ele sunt
prezentate în aripa Kretzulescu, sub forma unor postere de mari dimensiuni,
care ne poartă de la casa natală a lui Líman, până în inima Carpaţilor, la
Sinaia şi la Bran,. Acolo, capacitatea sa creatoare a atins apogeul şi a lăsat
posterităţii bijuteriile numite Peleş, Pelişor cu toate construcţiile anexe,
modernizarea Castelului Bran cel atât de îndrăgit de Regina Maria, şi multe
altele, care aşteaptă să fie descoperite şi puse în valoare. Expoziţia a fost
pusă la cale de Centrul Ceh şi Ambasada Republicii Cehe la Bucureşti, cei care,
împreună cu Institutul Francez, au organizat un alt eveniment de excepţie, la
Muzeul Naţional de Artă Contemporană – expoziţia de fotografie Invazie ’68. Aceasta va face subiectul
unei cronici speciale într-unul din numerele noastre viitoare.
Revenind
la Palat, în aripa ce adăposteşte Galeria de Artă Românească, la parter, ne
putem bucura şi de „Out of Britain –
Imagini din Marea Britanie“ – 100 de ani de artă a peisajului din colecţia
British Council. Organizată ca o încununare a evenimentelor care au marcat trei
sferturi de veac de la înfiinţarea acestei prestigioase instituţii de educaţie
şi cultură la Bucureşti, expoziţia a prilejuit şi o serie de activităţi conexe,
conferinţe şi vizite ghidate oferite de unul dintre autorii expuşi – pictorul
David Rayson. Reunind opere de artă din sfere diferite ale vizualului –
picturi, sculpturi, fotografii, instalaţii şi montaje audio-video – „Imaginile
din Marea Britanie“ ne poartă prin geografia
insulei, de la marile oraşe
industriale la siturile arheologice celebre, de la peisajul rural la cel al
coastelor scăldate de apa mării, într-o incursiune mai puţin obişnuită.
Coloritul este, cu foarte mici excepţii, unul destul de tern, dominat de nuanţe
de gri, brun şi ocru, în concordanţă cu ceea ce ne imaginăm de obicei atunci
când ne gândim la Anglia.
Păşim
mai departe pe Calea Victoriei şi, în dreptul Bisericii Zlătari, coborâm în
subsolul care se dovedeşte a fi generoasa galerie Victoria Art Center, acolo
unde Institutul Balassi a ales să continue şi în acest an tradiţia marcării
trecerii dintre ani cu o expoziţie de fotografie. Intitulată „Momente reluate“ şi
avându-l ca protagonist pe Zsolt Fekete, aceasta este o incursiune în trecutul şi
prezentul peisajului transilvan, alăturând fotografiilor sepia, vechi de un
secol şi jumătate, imagini digitale realizate în ultimii câţiva ani. Fiecare
nou diptic este o descoperire interesantă, căci nu aflăm doar căderea în ruină şi
decrepitudinea la care poate ne-am aştepta,
ci şi, nu de puţine ori, o înmărmurire, o neschimbare care ne face pe noi astăzi
să putem vedea aceleaşi monumente care le-au atras atenţia călătorilor din
veacul al XIX-lea. Un popas călduros şi instructiv în timpul unei plimbări prin
centrul vechi, dacă vreţi să vedeţi şi altceva dincolo de spectacolul străzii.
La
„Cervantes“ avem parte de o împletire inedită, dar inspirată, a universului
infantil cu cel al adulţilor, şi de o îngemănare a literaturii cu grafica.
Expoziţia „Patria comună. Delibes ilustrat“ ne oferă un parcurs interesant prin
texte extrase din romanele lui Miguel Delibes (1920-2010), figură marcantă a
literaturii spaniole a secolului XX, câştigător a numeroase premii şi membru înReal Academia Española. Fragmentele
alese îi au ca protagonişti pe copiii de diferite vârste, din oraş sau de la ţară,
iar provocarea pentru câţiva ilustratori cunoscuţi a fost să întregească grafic
ceea ce spunea sau doar sugera scriitorul, printr-o imagine de ansamblu şi una
de detaliu, completându-se reciproc. Reuşita iniţiativei trebuie să fie
apreciată de fiecare vizitator în parte, aşa că puteţi poposi pe bd. Elisabeta,
la nr. 38, înainte de o promenadă în Cişmigiu.
În
final, rămânem în minunata lume a copilăriei. Fără entuziasmul molipsitor al
celor mici, fără credinţa lor nestrămutată în bine şi frumos, sărbătorile nu ar
putea fi complete. Le-ar lipsi ingredientul esenţial. Tocmai de aceea le-au
fost dedicate două evenimente speciale. Institutul Balassi, prelungind tradiţia
de Paşti, a organizat un atelier de pregătit şi decorat turtă dulce de Crăciun,
tipică Europei Centrale, în cadrul unui weekend dedicat gastronomiei maghiare.
Cu această ocazie, şi adulţii au putut vedea cum se prepară celebrul gulaş.
Copiii au fost fascinaţi de jocul cu aluatul, de modelatul formelor şi apoi şi-au
dat frâu liber imaginaţiei pentru a crea, din albuş de ou şi zahăr, desene care
să împodobească brăduţii, steluţele, clopoţeii şi celelalte figurine. Totul în
admiraţia şi cu susţinerea părinţilor. Următorul sfârşit de săptămână, a fost
rândul Institutului „Cervantes“ să fie luat cu asalt de copii, pentru care a
organizat Festivalul de Crăciun, sub forma unui spectacol ce i-a adus pe cei
mici pe scenă, unde au cântat colinde sau au jucat scenete, toate în limba
spaniolă. Evenimentul a fost completat şi de premierea felicitărilor desenate
de copii special pentru sărbători. Până şi bradul care ne-a întâmpinat la
intrare a fost, în spiritul evenimentului, decorat cu urări şi gânduri ale
copiilor, scrise pe bucăţi de hârtie colorată şi agăţate acolo unde de obicei
vedem globuri. Ne-a reamintit, în felul acesta, că viaţa e frumoasă, plină de
culoare, afecţiune, dăruire şi că trebuie să ne bucurăm de ea mereu, dar mai
ales de sărbători!
