Interviu cu prof. dr. Cristian Vlădescu
– Şcoala Naţională
de Sănătate Publică, Management şi Perfecţionare în Domeniul Sanitar Bucureşti
(SNSPMPDSB) a fost înfiinţată, sub actuala denumire, prin Legea nr. 95/2006
privind reforma în sănătate, însă în fapt ea există de la începutul anilor ’90,
printr-un proiect pus în practică de profesorul Dan Enăchescu. Din calitatea de
director general al Şcolii, vă rog să punctaţi principalele momente din evoluţia
istorică a instituţiei pe care o conduceţi.
– Instituţia există încă din 1991, iniţiatorul
şi primul conducător al Şcolii fiind profesorul Dan Enăchescu, unul din
fondatorii conceptului de sănătate publică în România. El a fost, după 1990,
principalul promotor al conceptelor de sănătate publică şi de management
sanitar, în concordanţă cu ideile experţilor Băncii Mondiale, care a
identificat expertiza în domeniu ca pe o nevoie stringentă a sistemului sanitar
din România. Practic, instituţia a preluat zona de sănătate publică dedicată
mai ales managementului şi organizării sistemelor de sănătate.
– Acoperind
astfel o nişă rămasă descoperită.
– Exact. Sprijinul a venit de la Banca
Mondială, prin cel mai mare împrumut acordat în Europa la vremea respectivă
pentru sănătate, de 150 de milioane de dolari, o componentă a împrumutului a
fost dezvoltarea unei şcoli de sănătate publică şi management. Denumirea sub
care a funcţionat Şcoala a variat de la Institutul Naţional de Conducere a
Serviciilor de Sănătate, la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Sănătate,
ori la Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate. În 2006, s-a ajuns
la Şcoala de Sănătate Publică şi Management. Înfiinţarea, deci, s-a făcut cu
scopul de a dezvolta zona de analiză şi dezbatere a sistemelor de sănătate, de
organizare, dar şi de formare a celor care lucrează în sistemul sanitar din
România. Şcoala a intrat atunci într-un consorţiu de instituţii, alături de
London School of Hygiene & Tropical Medicine, New York University şi
Université de Montréal, pentru a dezvolta împreună primele cursuri de
management în domeniul sistemelor de sănătate realizate în România.
– Trebuie spus
însă că Şcoala avea o legătură academică puternică şi prin faptul că profesorul
Enăchescu era...
– ...într-adevăr, şeful Catedrei de sănătate
publică de la UMF „Carol Davila“ Bucureşti. Ulterior, director al Şcolii a fost
profesorul Cristian Havriliuc, şi el atunci şef al Catedrei de sănătate publică.
Exista o legătură implicită între activitatea academică şi cea practică; această
legătură se menţine şi azi, în conducerea Şcolii fiind şi reprezentanţii a
patru universităţi de medicină şi farmacie din România, alături de cei ai
Ministerului Sănătăţii şi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Revenind, s-au dezvoltat 12 module – un curs de un an, cu câte un modul pe lună,
care a stat ulterior la baza competenţei sau atestatului în managementul
serviciilor de sănătate. Cursurile au fost dezvoltate cu sprijinul partenerilor
străini: în primul an, partea română a contribuit 25%, în anul următor 50%, iar
în ultimul an contribuţiile au fost de 75% partea română şi 25% partea străină.
– S-au format
astfel formatorii români.
– Şi cursurile, şi materialul dezvoltat
ulterior. Adaptarea la situaţia de la noi a fost făcută pe perioada acestor
trei ani de început. La sfârşitul fiecărui împrumut al Băncii Mondiale se face
o evaluare, iar Şcoala a fost considerată, la evaluarea din anul 2000, cea mai
cost-eficientă componentă a proiectului de 150 de milioane de dolari de care am
amintit. Firesc, Şcoala a păstrat legătura cu unul din fondatorii instituţionali,
respectiv Banca Mondială, fiind implicată în aproape toate componentele de
împrumut ale Băncii Mondiale în România pe zona ei de competenţă: analiză de
sistem, management sanitar etc.
– Şcoala a
devenit astfel nu doar un pol de formare a specialiştilor, ci şi unul de analiză?
– De cercetare-dezvoltare. Caracteristic
este însă modul în care se îmbină cercetarea şi formarea, care diferă puternic
de ceea ce se face în învăţământul academic propriu-zis, în universităţi.
– Cercetare
aplicată?
– Da, cercetarea devine bază pentru formare,
pentru aplicarea de proiecte ulterioare, iar proiectele aduc la rândul lor
rezultate, care devin din nou parte a formării.
– Rezultatele nu
ar trebui, principial, să se reflecte şi în politicile de sănătate?
– În
rapoarte, deoarece Şcoala este for tehnic. Să vă dau exemplul ultimului raport
NICE privind sistemul de sănătate din România: analiza au făcut-o cu sprijinul Şcolii,
cu datele puse la dispoziţie de noi, iar prelucrarea datelor a fost făcută
inclusiv cu personal de la Şcoală. Sunt multe alte exemple, aş mai aminti
analiza nevoilor de sănătate comunitară, de asistenţă comunitară; am dezvoltat
inclusiv un algoritm de calcul al nevoilor de asistenţă medicală comunitară în
teritoriu. Cu alte cuvinte, este o cercetare aplicată, care duce la obţinerea
unui instrument concret, ce poate fi utilizat în politicile – în cazul de faţă
de la nivel local, de planificare a nevoilor de asistenţă medicală comunitară.
Un tot unitar: DRG,
educaţie, cercetare
– Una din activităţile bine cunoscute ale Şcolii
vizează sistemul DRG. Cum s-a dezvoltat această activitate?
– Şcoala
a fost implicată, în anii ’90, în prima analiză privind posibilitatea de finanţare
a spitalelor prin DRG. Ulterior, în anul 2003, a devenit centru naţional de
colectare şi validare a datelor din DRG. Raportau atunci 23 de spitale, iar astăzi
sunt peste 500 de spitale şi formatul de raportare este foarte amplu. La
experienţa şi expertiza obţinute în aceşti mai bine de zece ani de lucru
direct, se adaugă anii anteriori, de dezvoltare a sistemului.
– DRG ocupă un loc important în activitatea Şcolii?
–
Activitatea propriu-zisă, de analiză şi validare, se face pe baza unui contract
cu Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi înseamnă aproximativ 30% din
bugetul total al instituţiei. Este o treime din activitate, dar datele şi
expertiza din DRG sunt folosite pentru proiecte de cercetare, cursuri,
dezvoltare de materiale.
– Cu alte cuvinte, activitatea Şcolii este
una integrată?
–
Exact şi asta înseamnă o valoare adăugată, care asigură Şcolii un loc unic în
managementul sanitar. Integrarea serviciilor de cercetare, de dezvoltare şi de
formare a făcut ca Şcoala să poată participa cu succes la foarte multe proiecte
internaţionale. Până astăzi, Şcoala şi-a menţinut, indiferent de denumirea ei,
obiectivele principale de activitate. Am fost, alături de alţi doi colegi,
între primii trei medici angajaţi aici cu normă întreagă, în 1992. La Şcoală a
rămas un nucleu de personal relativ stabil, care a putut să se dezvolte
organizatoric şi instituţional. E important de spus şi că Şcoala este autofinanţată
integral, adică nu primeşte niciun fel de subvenţii bugetare, ci numai finanţare
pe bază de contracte. În plus, singurul contract cu o instituţie publică este
cel încheiat cu CNAS, care a debutat acum zece ani şi se renegociază anual. În
rest, sunt fonduri obţinute din diferite proiecte, pe baze competitive.
– Practic, e o instituţie care trebuie să
fie activă ca să poată funcţiona.
–
Da, trebuie să scrie proiecte, să fie credibilă şi competentă, să aibă
rezultate. Proiectele noastre, în marea lor majoritate, au finanţare internaţională.
Asta în principal datorită credibilităţii Şcolii. În 2009, când am preluat
conducerea acestei instituţii, finanţarea pentru salarii şi costuri de funcţionare
mai acoperea doar două luni de zile, în conturi erau aproape un milion de lei.
Astăzi, în conturi sunt aproape 14 milioane de lei. Cu alte cuvinte, în ciuda crizei,
ne-am orientat către proiecte care şi-au găsit finanţare. Nici n-am avut
încotro, de altfel.
– Aţi găsit soluţii de a funcţiona în
continuare.
– Şi
de a dezvolta activitatea, inclusiv de a face posibilă, din resurse proprii,
dezvoltarea unor instrumente utile nu doar instituţiei, ci întregului sistem
sanitar, probabil cel mai cunoscut exemplu fiind DRG-ul românesc, dezvoltat în
2010 de Şcoală, care permite astfel adaptarea permanentă la realităţile
sistemului românesc.
Evaluări
şi credibilitate instituţională
– Un subiect mult discutat şi disputat în
prezent priveşte evaluarea tehnologiilor medicale (health technology assessment
– HTA). Este Şcoala preocupată de acest domeniu?
– În
2009, subiectul nu era atât de discutat. Noi am aplicat atunci şi suntem parte
la un proiect internaţional care şi-a propus să dezvolte o metodologie europeană
de evaluare a tehnologiilor medicale. Proiectul, care se încheie în 2015, este
finanţat direct de Comisia Europeană prin DG Sanco şi este derulat de un consorţiu
european, care include instituţii precum NICE (Marea Britanie), Haute Autorité
de Santé (Franţa), dar şi similare Şcolii noastre – Escuela Nacional de Sanidad
din cadrul Instituto de Salud Carlos III (Spania), un mai vechi partener al
nostru.
– De ce este important să avem algoritmi
pentru evaluarea tehnologiilor?
– La
noi, la evaluarea tehnologiilor medicale, cel puţin în ultima perioadă,
accentul a căzut pe medicamente. Dar HTA este un concept mult mai larg, include
şi zone precum screeningul, de exemplu. Şcoala a participat la evaluarea
screeningului, la evaluarea vaccinărilor etc.
– Practic, vorbim de un domeniu care ar
trebui să fundamenteze orice politică de sănătate publică, şi nu numai în
România.
–
Oriunde. Decizia de alocare a resurselor ţine cont de criteriile de eficienţă,
de economicitate, dar decizia finală este politică. Şcoala este implicată de
cinci ani în acest proiect internaţional, care mai durează încă alţi doi ani.
Din el va rezulta un model utilizabil total sau parţial, pentru cine va lua
deciziile. Mai mult, prin aceste parteneriate, avem acces direct la consultanţă
specifică. Pentru decizia rutinieră în România, dacă vrem, de pildă, să
introducem un screening, îi putem întreba pe partenerii noştri care este situaţia
la ei, de când şi cum funcţionează respectivul screening, cu ce resurse, ce
personal. În afara proiectelor propriu-zise, toate consorţiile din care Şcoala
face parte înseamnă şi un avantaj: accesul la expertiză de vârf, cu costuri
minimale. Dar, pentru aceasta, trebuie să ai credibilitate, nu este suficient să
fii competent.
– Ce argumente are Şcoala în privinţa
credibilităţii?
– Cele mai bune argumente sunt proiectele pe
care le avem în derulare. Şcoala are credibilitate tehnică, ştiinţifică şi instituţională.
Expertiza în sănătate
publică
– Peste toate aceste activităţi ale Şcolii
vine însă un proiect legislativ lansat de Ministerul Sănătăţii, în dezbatere
publică până la 1 decembrie 2013, prin care ar urma să se înfiinţeze o mare
instituţie centralizatoare în sănătate: Agenţia Naţională de Achiziţii,
Dispozitive Medicale şi Investiţii în Sănătate – ANADMIS. Prin înfiinţarea
acesteia, ar urma să se desfiinţeze SNSPMPDSB şi doar activitatea privind DRG
este clar şi explicit menţionată ca urmând a fi preluată de ANADMIS. Şcoala însă,
cum spuneaţi, funcţionează printr-un concept integrator de cercetare,
dezvoltare şi formare. Ce ar urma să se întâmple cu activităţile, proiectele şi
parteneriatele actuale?
–
N-am date suplimentare faţă de cele pe care le aveţi şi dv. A fost, cred, la un
moment dat, o neînţelegere sau neinformare: s-a afirmat contrariul, deşi Şcoala
a colaborat instituţional cu MS, pentru a mă referi doar la ultimul an, au fost
implicaţi oamenii din Şcoală în diferite proiecte ale MS, analize, documentarea
pentru diferite decizii, implicându-l pe noul ministru.
– Trebuie spus că Legea reformei în sănătate,
din 2006, prin care s-a înfiinţat Şcoala este...
–
Asumată de acelaşi ministru, cu menţiunea că schimbarea principală de atunci a
fost una de nume, Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate devenind
SNSPMS. Dar şi în prezent, Şcoala a colaborat mult mai intens cu dsa decât cu
miniştrii de dinainte, punându-i la dispoziţie, la solicitarea conducerii MS,
baza de date DRG din ultimii cinci ani – lucru care nu s-a întâmplat în toată
istoria DRG de până acum, plus analizele solicitate, atunci când s-au schimbat
modul de calcul al tarifelor pe caz ponderat, al ICM, modul de încadrare al
spitalelor etc. Toate au fost realizate şi calculate de Şcoală.
– MS a putut conta practic pe activitatea Şcolii.
–
Sigur, a solicitat şi a primit expertiza Şcolii. Din cauza aceasta, nu aş putea
să vă spun care e motivaţia tehnică a proiectului de lege. Însă indiferent de
aceasta, se va pierde – după cum arată propunerile legislative – zona aceasta
unică de integrare, gândită nu doar de români şi sprijinită financiar puternic
de instituţii internaţionale (Banca Mondială, USAid, OMS etc.).
– Nu aţi fost consultaţi la redactarea acestui
proiect?
–
Nu. La redactare nu am fost consultaţi, dar avem trei oameni detaşaţi de trei
luni la MS, plătiţi de noi, pentru a consilia pe unul din secretarii de stat în
dezvoltarea strategiei de reformă.
– Întrebarea mea viza inclusiv faptul că noua
ANADMIS ar urma să acopere şi partea de evaluare a tehnologiilor medicale, or Şcoala
s-a implicat în proiectul HTA...
–
Două din cele trei persoane delegate de noi la MS sunt implicate tocmai în
proiectul HTA, deoarece există, la minister, un deficit de personal în acest
domeniu. Cu alte cuvinte, Şcoala, instituţie nebugetară, a format oamenii cu
fonduri din străinătate, apoi le plăteşte salariile în timp ce ei lucrează în
Ministerul Sănătăţii.
– Dacă s-ar desfiinţa Şcoala, aşa cum apare
în propunerea de pe site-ul ms,
există structuri de sănătate în România care să umple golul?
– Am
văzut că structura aceasta, care se înfiinţează, are printre atribute inclusiv
dezvoltarea de fundamentare, de politici de sănătate, analize ale stării de sănătate
– o parte din atribuţiile de acum ale Şcolii, dar nu preia personalul de
cercetare de aici, pe zona asta. Am informaţii prea limitate ca să îmi pot da
seama ce se doreşte. Poate sunt oameni cu expertiză, pe care nu-i ştim şi care
nu aveau unde să lucreze, dar vor avea de acum înainte. N-am de unde să ştiu.
– Sunt atât de mulţi specialişti în sănătate
publică în România încât să ne permitem să-i dăm deoparte pe unii din ei?
– Părerea
mea este că sunt foarte puţini. N-aş zice că mai puţini decât în alte specialităţi
medicale care pleacă...
– Sănătatea publică, într-o ţară aflată în
reformă...
–
Domeniul ar trebui să fie prioritar. Suntem, totuşi, o ţară cu probleme de sănătate
publică, cu unii dintre cei mai defavorabili indicatori ai stării de sănătate.
Dar sper că nu vor fi daţi deoparte specialişti.
– Fără conceptul integrator, Şcoala sau
entitatea care ar urma Şcolii ar mai putea să aibă rezultatele aşteptate?
–
După părerea mea, nu. Structura actuală a dovedit, cel puţin în ultimii patru-cinci
ani, că este una performantă. În momente de criză financiară, nu numai că nu a
falimentat, cum era pe punctul de a o face la începutul anului 2009, dar,
dimpotrivă, a dezvoltat proiecte, şi-a asigurat autofinanţarea, fără să
solicite şi să beneficieze de bani publici.
Reforma
reformei
– Cumva ironic, ministrul de astăzi încearcă
să reformeze sistemul pe care tot el l-a reformat ultima oară. Din perspectiva
faptului că aţi coordonat tehnic un alt proiect de reformă, amplu dezbătut la
vremea lui, dar retras apoi, cum vedeţi reforma actuală?
– Eu
aş vorbi din perspectiva omului care de 23 de ani este în zona aceasta, a sănătăţii
publice, a managementului sanitar. Nu aş vrea să mă refer la faptul că acum
ministrul ia decizii contrare faţă de cele luate cu ani în urmă. Poate că dsa a
căpătat experienţă, în sensul politicilor de sănătate, are opţiuni noi, în plus
s-a schimbat lumea, s-au schimbat realităţile, atunci era creştere economică,
acum suntem în criză... Nu e neapărat un lucrul rău. Indiferent şi independent
de toate analizele noastre, contează rezultatele. E important să ştim că toate
propunerile acestea de modificare sunt în fază de proiect, de dezbatere, e greu
să ştim de acum care va fi forma finală a hotărârilor adoptate. Eu sper şi că în
spatele acestor propuneri sunt şi alte documente, alte materiale şi analize,
care susţin schimbările propuse.
Respectul pentru sănătate
– Reformele propuse până acum nu oferă însă
soluţii pentru creşterea fondurilor alocate sănătăţii, pentru salarizarea
corespunzătoare a personalului medical. Nu ar trebui să fie aceasta o decizie
prioritară, mai ales în lumina grevei anunţate?
– E
adevărat. Până la urmă, cele de care am discutat până acum sunt decizii
tehnice. Aceasta e o decizie politică, dar în sensul de ce doreşte societatea,
de valorile societăţii româneşti. Dacă societatea românească, prin cei care o
conduc acum, în ultimii 23 de ani de altfel, consideră că pe primul loc, ca
respect – şi respectul real este urmat întotdeauna de alocări de resurse – este
un alt domeniu, nu sănătatea, atunci lucrurile vor rămâne aşa. Ne putem da
seama unde suntem, dacă-i bine, dacă-i rău, uitându-ne la alţii, în Uniunea
Europeană. Dintre profesiile plătite din fonduri publice, pe primul loc în ţări
ca Franţa, Anglia, Germania, luaţi ce ţară vestică doriţi, fără excepţie sunt
medicii. După ei vin magistraţii. Din păcate, mai jos, sunt profesorii. Acesta
e modelul pe care şi l-au asumat ţările respective.
– Dar România nu are fondurile lor.
– Nu
contează fondurile, noi nu vorbim de valoarea absolută, ci de cea relativă:
cine beneficiază de cele mai mari venituri. Cel mai important e să fii sănătos,
să trăieşti, iar după aceea să fii liber. Sigur, poţi spune că dacă nu eşti
educat, nu le poţi avea nici pe una, nici pe alta. Şi educaţia intră în priorităţi.
Dar priorităţile principale sunt sănătatea şi justiţia. Una din ele înţeleg că
e rezolvată, sistemul de justiţie este pe primul loc, ca recunoaştere.
– Îi poate urma sănătatea, într-un orizont
apropiat?
– Eu
cred că trebuie. Dacă orizontul ăsta nu se apropie, o să avem probleme din ce
în ce mai mari. În Italia, Franţa, în ţările scandinave, în următorii zece ani,
40% din medici vor ieşi la pensie. Cei care îi vor înlocui trebuie să vină de
undeva şi cel mai uşor vin din Uniunea Europeană. Noi o să avem o problemă mai
mare decât în prezent. Cred că de 15 ani cel puţin toate rapoartele internaţionale
– Şcoala a fost parte în multe dintre ele – recomandă, ca pe o necesitate
stringentă, existenţa unei politici de resurse umane în domeniul sanitar. Adică
să ştii unde eşti şi unde vrei să ajungi. După ce ai definit lucrurile astea, să
vezi cum faci legătura între ele. Nu-i problema imediată la noi că pleacă
medicii, dar se vor pensiona cei care rămân şi o să avem un hiatus. Hai să
zicem că acum mai sunt generaţii care vin din urmă, dar dacă vor pleca şi în
următorii zece ani, o să avem un hiatus, nu va avea cine să-i înlocuiască pe
medicii ieşiţi la pensie.
– Reforma reformei, la care asistăm în
prezent, nu ar trebui să aibă în vedere acest aspect al resurselor umane?
– Ar
trebui să fie pe primul loc. Dacă ai bani, poţi să cumperi mâine echipamentele
cele mai performante. Dar nu poţi să produci mâine medici specialişti, că-ţi
trebuie timp. Or, noi suntem în situaţia în care nu avem nici bani suficienţi şi
nici timp. Nu vreau să se înţeleagă prin asta că ar exista vreo culpă a celor
care pleacă; dimpotrivă, ei ar trebui utilizaţi de acolo de unde sunt, în
cercetare.
– Există un început de „brain networking“, promovat
inclusiv prin Academia de Ştiinţe Medicale.
–
SNSPMPDSB este şi centru de cercetare al Academiei de Ştiinţe Medicale, că veni
vorba. Revenind, cred că una din probleme este că se caută soluţii pe partea
punitivă, prin stimulente negative. Astea nu te duc nicăieri, te duc în criză,
în probleme şi mai mari. Legislaţia e concepută de aşa natură încât să
pedepsească. În sănătatea publică, acesta era modelul sovietic, adică te prind
că n-ai făcut ceva şi te-am sancţionat. Modelul de sănătate publică de tip
occidental este cel în care te învăţ să nu faci greşit, previn să se întâmple
ceva rău. Sunt şi reforme care nu necesită bani, ci voinţă. Din experienţa mea,
cele care necesită bani se fac mai uşor. În propunerile legislative am remarcat
că se doreşte schimbarea statutului medicului, să nu mai fie asimilat funcţionarului
public. Ar fi un pas foarte bun şi nu necesită bani, ci voinţă. Cred că, după
introducerea sistemul de asigurări, deşi pare foarte mult spus, aceasta ar fi
una dintre cele mai mari schimbări realizate în România. Gândiţi-vă doar că,
din 1947 până acum, medicii au avut acelaşi statut.
Reţelele profesionale
în care SNSPMPDSB este membru instituţional
• Association of Schools of Public Health in
the European Region (ASPHER);
• European Public Health Association (EUPHA)
• European Health Management Association
(EHMA)
• European Science Advisory Network for
Health (EUSANH)
• European Network for Health Technology
Assessment (EUnetHTA)
• Forum for Public Health in South-Eastern
Europe (FPH-SEE)
• Guidelines International Network (GIN)
• Patient Classification System
International (PCSI)
Articole
publicate în reviste ISI (cu factor de impact calculat) cu autor/coautor din
SNSPMPDSB (2010–2013)
• The prevalence and correlates of binge
eating disorder in the World Health Organization World Mental Health Surveys. Biol
Psychiatry. 2013 May 1;73(9):904-14 (factor de impact 9,247)
• Associations between DSM-IV mental
disorders and subsequent heart disease onset: Beyond depression. Int J Cardiol.
2013 Oct 15;168(6):5293-9 (IF 7,08)
• Barriers to mental health treatment:
results from the WHO World Mental Health surveys. Psychol Med. 2013 Aug 9:1-15
(IF 6,16)
• Mood and anxiety disorders across the
adult lifespan: a European perspective. Psychol Med. 2013 May 31:1-16 (IF 6,16)
• Cross-national differences in the
prevalence and correlates of burden among older family caregivers in the World
Health Organization World Mental Health (WMH) Surveys. Psychol Med. 2013
Apr;43(4):865-79 (IF 6,16)
• Irritable mood in adult major depressive
disorder: results from the world mental health surveys. Depress Anxiety. 2013
Apr;30(4):395-406 (IF 4,184)
• Cumulative traumas and risk thresholds:
12-month PTSD in the World Mental Health (WMH) surveys. Depress Anxiety. 2013
Aug 27 (IF 4,184)
• Disability mediates the impact of common
conditions on perceived health. PLoS One. 2013 Jun 6;8(6):e65858 (IF 4,09)
• Associations between DSM-IV mental disorders
and onset of self-reported peptic ulcer in the World Mental Health Surveys. J
Psychosom Res. 2013 Aug;75(2):121-7 (IF 3,268)
• A framework for scientific advice on
health: EuSANH’s principles and guidelines. Health Res Policy Syst. 2013 Feb
22;11(1):6 (IF
1,41)
• Dissociation in posttraumatic stress
disorder: evidence from the world mental health surveys. Biol Psychiatry. 2013
Feb 15;73(4):302-12 (IF 8,283)
• Early-life mental disorders and adult
household income in the World Mental Health Surveys. Biol Psychiatry. 2012 Aug
1;72(3):228-37 (IF 8,283)
• Drop out from out-patient mental
healthcare in the World Health Organization’s World Mental Health Survey
initiative. Br
J Psychiatry. 2013 Jan;202(1):42-9 (IF 6,62)
• Role of common mental and physical
disorders in partial disability around the world. Br J Psychiatry. 2012
Jun;200(6):454-61 (IF
6,62)
• Parent psychopathology and offspring
mental disorders: results from the WHO World Mental Health Surveys. Br J
Psychiatry. 2012 Apr;200(4):290-9 (IF 6,62)
• Cross-national differences in the
prevalence and correlates of burden among older family caregivers in the World
Health Organization World Mental Health (WMH) Surveys. Psychol Med. 2013
Apr;43(4):865-79 (IF 6,159)
• The importance of secondary trauma
exposure for post-disaster mental disorder. Epidemiol Psychiatr Sci. 2012
Mar;21(1):35-45 (IF 3,16)
• Social inequalities in mental health:
results from the EU contribution to the World Mental Health Surveys Initiative.
Soc Psychiatry Psychiatr Epidemiol. 2013 Feb;48(2):173-81 (IF 2,696)
• Parental psychopathology and the risk of
suicidal behavior in their offspring: results from the World Mental Health
surveys. Mol
Psychiatry. 2011 Dec;16(12):1221-33 (IF 15,470)
Principalele
proiecte derulate de SNSPMPDSB între 2009 şi 2013
Proiecte internaţionale
cu finanţare de la Comisia Europeană – DG Sanco:
• „European Network for HTA – Joint Action
2“ (EUnetHTA JA2) 2012–2015
• „European Union Network for Patient Safety
and Quality of Care“ (PaSQ) 2012–2015
• „The EU Contribution to the World Mental
Health Surveys Initiative“ (WMH Europe) 2009–2011
• „European Union Network for Patient
Safety“ (EUNETPAS) 2008–2010
Proiecte internaţionale
cu finanţare de la Comisia Europeană – FP7 – DG Research & Innovation:
• „Comparative Effectiveness Research on
Psychiatric Hospitalization by Record Linkage of large Administrative data
Sets“ (CEPHOS-LINK) 2013–2016
• „Addictions and Lifestyles in Contemporary
Europe – Reframing Addictions Project“ (ALICE RAP) 2011–2015
• „Assessment of patient payment policies
and projection of their efficiency, equity and quality effects. The case of
Central and Eastern Europe“ (ASSPRO CEE 2007) 2008–2013
• „European Science Advisory Network for
Health – Improving Science Advice for health“ (EUSANH-ISA) 2009–2012
Proiecte internaţionale
cu finanţare din alte surse:
• „Innovative strategy for bridging cancer
care in Romania“ 2011–2013 (grant al Fundaţiei Brystol Myers)
• „European school survey project on alcohol
and others drugs“ (ESPAD) 2011–2012
• „Word Mental Health Surveys initiative“
(WMH) 2005–2011
• „Developing an evidence-based approach to
city level public health planning & investment in Europe“ (DECIPHEr)
2008–2010
Proiecte finanţate
prin programele Fondului Social European
• „Doctori în servicii medicale de calitate“
– ID 56573 (2010–2013)
• „Centre Regionale de Excelenţă în domeniul
îmbunătăţirii performanţei proceselor din sistemul de îngrijiri de sănătate“ –
ID 59384 (2010–2012)
• „Promovarea incluziunii sociale prin
dezvoltarea resurselor umane şi instituţionale din asistenţa medicală comunitară“
– ID 18786 (2009–2012)
.jpg)
