Alexandra Cristina Zuluf este medic primar ginecolog și profesează de 40 de ani. Spune că sănătatea nu se numără printre priorităţile pacientelor care îi trec pragul. Concluzia la care a ajuns în acest sens este una bizară. Aflăm despre ea în cele ce urmează.
În cabinetul în care vă desfășuraţi activitatea, aveţi tot ce vă trebuie la îndemână pentru un diagnostic cât mai corect?
Profesez atât în sistemul privat, cât și prin câteva gărzi în cel de stat. La acest moment am tot ce îmi trebuie pentru a-mi desfășura cu brio meseria. Însă, atunci când am început să pășesc în această specialitate, m-am confruntat și cu neajunsuri. Astăzi, spitalul se bucură de dotările necesare.
De ce nu aţi întrerupt activitatea din spital?
Consider că această specialitate nu poate să se desfășoare numai într-un cabinet. Dacă vrei să fii un medic activ, trebuie să perseverezi. Fac gărzi cam o dată pe săptămână. Și de sărbători am fost prezentă. Câtă vreme sunt sănătoasă și pot acest lucru, de ce nu?
Au fost mai numeroase solicitările în perioada sărbătorilor?
Da, clar. Au fost gărzi foarte aglomerate, cu cazuistică gravă. Oamenii stau până în ultimele clipe. Însă noi știm ce ne așteaptă, deci nimic surprinzător.
Care a fost cea mai dificilă situaţie pe care aţi gestionat-o?
Au fost multe situaţii de acest fel, în special în perioada comunistă. Pe atunci ne confruntam cu fenomenul avortului. A fost o perioadă îngrozitoare pentru noi, medicii ginecologi, dar și pentru femei în general.
Cum stau lucrurile acum, în ceea ce privește avortul?
Se mai practică și acum, însă nu ca atunci. Se alege această opţiune în ultimă instanţă, dar constat că din ce în ce mai puţin. Acest lucru nu poate decât să mă bucure. Din punctul acesta de vedere, local s-au înregistrat progrese mari.
Care ar fi cele mai răspândite afecţiuni în rândul femeilor care vă calcă pragul?
Inflamaţii pelviene, vaginite, fibroame uterine, sângerări etc.
Care este teama lor cea mai mare atunci când vine vorba de diagnostic?
În prezent, primul gând care vine în minte atunci când avem o anumită afecţiune este ca nu cumva să fie cancer. Din păcate, femeile vin la ginecolog atunci când aud că cineva drag are o problemă gravă de sănătate și atunci se alarmează. Foarte rar vin din proprie iniţiativă sau preventiv. De multe ori le întreb dacă au un motiv deosebit pentru vizită și mi se pare bizar că îmi răspund: „Preventiv!”. Cam așa stau lucrurile. Femeile nu au timp pentru ele, sănătatea nu se numără printre priorităţile lor.
Ce vă place cel mai mult la această profesie?
În primul rând, această specialitate înseamnă bucurie. Nu cred că aș fi putut să lucrez în alte specialităţi, precum oncologia, de exemplu. Această alegere îmi oferă în fiecare zi un prilej de bucurie. Bineînţeles, cu bune și cu rele.
Care sunt obstacolele unui medic ginecolog în România?
Lipsa educaţiei medicale în rândul pacientelor. Cel puţin în Târgoviște, sunt paciente de 13–15 ani care sunt însărcinate. Aceste fetiţe nu ajung niciodată la medic decât în momentul în care trebuie să nască. Mai este foarte mult de lucru la mentalitatea pacientului român.
Din punctul dv. de vedere, care ar fi o soluţie?
În primul rând, responsabilitatea îi revine școlii, mai apoi părinţilor. Copiii trebuie educaţi încă de mici cu privire la sănătatea lor. Aș mai adăuga și mass-media, o cale destul de la îndemână în zilele noastre.
Cum arată o zi din viaţa dv.? Este o meserie solicitantă?
Da, este o meserie solicitantă și fizic, dar și psihic. Trebuie să ai o rezistenţă fizică mare pentru a putea face faţă situaţiilor din acest domeniu și pentru a da un randament bun.
Cum le câștigaţi încrederea pacienţilor?
Nu cred că fac ceva în mod deosebit în acest sens. Fiecare om are modul său de a vorbi și de a transmite lucrurile, practic asta este cel mai important în această profesie – comunicarea. Consider că pacientul trebuie să înţeleagă limbajul medicului. În această specialitate, relaţia pacient-medic este una specială. Spun asta pentru că, în cazul femeilor însărcinate, vreme de nouă luni există o monitorizare, o legătură care se formează și care construiește o relaţie și în viitor.
Dacă ar fi să descrieţi pacientele dv., ce aţi spune despre ele?
Din păcate, educaţia medicală lipsește cu desăvârșire în anumite categorii de vârstă sau, poate, de societate. În rândul pacientelor tinere predomină neinformarea și, implicit, sarcinile nedorite, complicaţiile. Ceea ce mă bucură este receptivitatea lor. Femeile par destul de receptive la sfaturile pe care le ofer. Încerc să discut preventiv ori de câte ori este cazul.
Care credeţi că este viitorul acestei specializări în România?
Cred că se vor schimba multe. Progrese sunt și s-au înregistrat dintotdeauna. Acum, spre exemplu, nu pot concepe o consultaţie fără ecografie. Or acum 20 de ani nu exista așa ceva. S-au schimbat lucrurile și se vor schimba. De asemenea, chirurgia laparoscopică este un succes cu avantaje multiple.
Care este cea mai dificilă parte a acestei profesii/specializări?
Partea de obstetrică este cea mai dificilă. În momentul în care apar complicaţii, este de-a dreptul dramatic. Dramatismul constă în faptul că un pacient intră pe ușă sănătos și poate să sfârșească tragic într-un timp foarte scurt. Ca în toate specialităţile, responsabilitatea medicului este primordială, însă cu atât mai mult în obstetrică.
Există ceva ce regretaţi?
Din punctul de vedere al carierei nu regret nimic. Am făcut ce mi-am ales, iar ce mi-am ales mi-a plăcut enorm. Mă număr printre oamenii fericiţi care merg cu drag zi de zi la serviciu. Regret că a trecut vremea prea repede.