Este vorba de fapt de acel „laborator-uzină”, cum îl numea profesorul Ion Cantacuzino. Laboratorul a avut misiunea istorică, pusă în slujba umanității, de preparare de seruri și vaccinuri ce au biruit în lupta aspră antiepidemică din timpul celor două mari flageluri – Al Doilea Război Balcanic din 1913 și Primul Război Mondial (1916-1918). 

În Monitorul Oficial din 16 iunie 1921 a fost publicată Legea privind înființarea ,,Institutului de seruri și vaccinuri Dr. Ion Cantacuzino", votată în Parlament și promulgată de Regele Ferdinand la 13 iulie 1922, cu Decretul nr. 3068. 

„Institutul s-a instalat în actuala clădire în 1924, fiind gândit ca un «cartier general» de luptă pentru prevenirea și combaterea bolilor infecțioase. Prin institut s-au derulat, de-a lungul vremii, numeroase programe naționale de sănătate publică”, se menționează într-un comunicat.

Considerat unul dintre părinții școlii românești de microbiologie și al sistemului sanitar modern, Ion Cantacuzino era văzut drept „medicul curant al întregii națiuni române”. 

„La ceas aniversar, cu recunoștință pentru moștenirea primită pe firul anilor de la Profesorul Ion Cantacuzino, ne dorim să fim urmași demni de renumele Institutului care astăzi a ajuns la 103 ani de activitate neîntreruptă, cu oameni dedicați care s-au remarcat ca modele demne de urmat, cu soluții și idei pentru depășirea multiplelor crize apărute. Generațiile următoare au nevoie de modele pozitive, de personalități cu probitate morală ireproșabilă”, se mai spune în comunicat.