Potrivit unei informări emise de Institutul Național de Sănătate Publică, se estimează că fumătorii sunt de 25 de ori mai expuși riscului de radon decât nefumătorii.

„Riscul de cancer pulmonar crește cu aproximativ 16% la 100 Bq/m3 de creștere a concentrației medii de radon pe termen lung. Se presupune că relația doză-răspuns este liniară – adică riscul de cancer pulmonar crește proporțional cu creșterea expunerii la radon. Până în prezent, nu au fost stabilite alte riscuri de cancer sau alte efecte asupra sănătății”, se menționează în informarea INSP.

O rată crescută de cancer pulmonar a fost observată pentru prima dată la minerii care munceau în minele de uraniu, expuși la concentrații foarte mari de radon. În plus, studiile din Europa, America de Nord și China au confirmat că și concentrațiile scăzute de radon – cum ar fi cele întâlnite în mod obișnuit în mediile rezidențiale – prezintă, de asemenea, riscuri pentru sănătate și contribuie la apariția cancerelor pulmonare la nivel mondial.

Radonul este un gaz nobil radioactiv care nu are miros, culoare sau gust și este produs din degradarea radioactivă naturală a uraniului din sol și roci. Deși radonul este un gaz, produșii săi de descompunere radioactivă nu sunt gaze, ele atașându-se de particule de praf din aer. Dacă inhalăm aceste particule, radiația pe care acestea o emit ne poate afecta plămânii și pot provoca cancer pulmonar.

Expunerea la radon în interiorul clădirilor şi a locurilor de muncă este de obicei percepută ca fiind exclusiv naturală, cea mai importantă sursă de radon fiind, într-adevăr, geologică, şi deci naturală. Dacă în exterior concentraţia de radon este de obicei mică, şi nu reprezintă un factor de risc pentru sănătate, concentraţia de radon din interiorul clădirilor este în mare parte influenţată de modul de proiectare, construcţie şi utilizare a clădirilor şi de gradul de ventilaţie (aerisire).

În clădiri precum case, școli, birouri, nivelurile de radon pot varia substanțial de la 10 Bq/m3 până la mai mult de 10 000 Bq/m3. Având în vedere proprietățile radonului, ocupanții unor astfel de clădiri ar putea să trăiască sau să lucreze în niveluri foarte ridicate de radon, fără să știe.

Nivelurile de radon sunt de obicei mai ridicate în subsoluri, pivnițe și spații de locuit aflate în contact cu solul. Cu toate acestea, o concentrație considerabilă de radon poate fi găsită și deasupra parterului, în special în spațiile cu ventilație deficitară.

Modalități de reducere a nivelului de radon în clădiri:

-creșterea ventilației sub podea;
-instalarea unui sistem colector de radon în subsol sau sub o podea solidă;
-evitarea trecerii radonului de la subsol în spațiile de locuit;
-etanșarea pardoselii și a pereților;
-îmbunătățirea ventilației clădirii, mai ales în contextul conservării energiei.

În România, managementul expunerii la radonul din interior se desfăşoară în conformitate cu Planul Național de Acțiune pentru Radon (PNAR ). Acesta vine în întâmpinarea cerințelor Directivei CE 2013/59/Euratom  de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante.