Din anul înfiinţării (1993), Federaţia
Europeană a Filialelor IASP (International
Association for the Study of Pain) s-a dezvoltat continuu, numărând astăzi
mai mult de 20.000 de membri de diverse specialităţi, toţi având în comun dorinţa
de progres în studiu şi terapia durerii. Anul acesta, al VII-lea Congres EFIC (European
Federation of IASP Chapters) s-a desfăşurat la Hamburg (Germania), sub
deviza: „Nu suferi în tăcere: impactul
durerii în societate“. Numărul participanţilor a fost de aproximativ 4.000,
parte dintre ei fiind autorii celor 1.100 de postere prezentate în cele trei
zile destinate acestora. Programul ştiinţific a acoperit întregul domeniu al
algeziologiei. Renumiţi experţi internaţionali au făcut prezentări în cadrul
cursurilor, sesiunilor plenare sau al celor 34 de seminarii. În plus, au
existat numeroase simpozioane-satelit şi expoziţii ale firmelor, în care au
fost prezentate atât produsele consacrate, cât şi noutăţile în domeniu.
Iată câteva din temele de interes. Sub
titlul „Microglia: un jucător important în durerea cronică“, M. R. Suter şi
colab. (Elveţia) au arătat că celulele gliale sunt importante în procesarea
fenomenului algezic, nu numai la nivel spinal, ci şi la nivel supraspinal. Au
fost evidenţiate rolurile microgliei în durerea neuropată şi în durerea
reumatică şi comorbidităţile psihiatrice. În conformitate cu farmacologia
translaţională, s-a subliniat că microglia poate constitui „o ţintă“ pentru
realizarea de noi analgezice. În conferinţa plenară intitulată „Durerea
artritică – lecţii de la durere la mişcare: de la articulaţie la creier, de la
analgezice la produse biologice“, S. Perrot de la INSERM, Paris, a subliniat
faptul că înţelegerea mecanismului producerii durerii în artrite a condus la noi
strategii terapeutice, cum ar fi: eficienţa antidepresivelor în durerile
cronice articulare, limitarea rolului antiinflamatoarelor nesteroidiene,
utilitatea incertă a opioidelor şi valoarea certă a agenţilor biologici de
tipul anti-TNF sau anti-IL6. Autorul a propus şi o nouă clasificare a
analgezicelor pentru bolile reumatice în: analgezice antinociceptive pentru
crizele acute şi agenţi analgezici modificatori ai durerii pentru durerea
cronică. Un aer de scepticism robust s-a degajat din expunerea lui A.
Eschalier, de la Universitatea din Auvergne, Clermond-Ferrand, Franţa,
intitulată: „Modelele animale de durere şi descoperirea medicamentelor“.
Autorul constată că, în ciuda progreselor făcute pentru înţelegerea
mecanismelor neurobiologice ale durerii, s-au realizat prea puţine proiecte de
medicamente noi şi că, în ultimii zece ani, nu a apărut nicio realizare farmacologică majoră. H. G. Kress, preşedintele
EFIC şi echipa sa din Viena au trecut în revistă valoarea canabinoizilor în
terapia durerii. Autorii au arătat că, în contrast cu activitatea
antinociceptivă şi antihiperalgezică observată în studiile experimentale pe
animale, utilizarea canabinoizilor exogeni (nabilone, dronabinol) nu au dat
rezultatele aşteptate când au fost administrate la om. De aceea, considerând că
aceşti derivaţi par a fi ceva mai eficienţi în durerea cronică decât în durerea
acută, profesorul Kress consideră canabinoizii „o sabie cu două tăişuri“. Un
element de progres a fost semnalat de A. Szallasi şi colab. din Cambridge (SUA).
După descoperirea în 1997 a receptorilor pentru capsaicină (TRPV1), a fost
nevoie de mai puţin de un deceniu pentru a se ajunge la studiile clinice.
Indicaţiile terapeutice ale compuşilor care acţionează asupra canalelor TRP (transient receptor potential) sunt:
durerea neuropatică (inclusiv neuropatia diabetică şi cea neoplazică), migrena,
boala colonului iritabil, precum şi unele afecţiuni neuropsihiatrice. Există în
desfăşurare studii de fază II cu antagonişti ai canalelor TRP. G. Nicol şi
colab. (echipă mixtă americano-germano-austriacă) au prezentat date originale
privind rolul sfingolipidelor în inflamaţia cronică din artritele reumatoide
sau din scleroza multiplă. O atenţie aparte a fost acordată moleculei numită
sfingozin-fosfat (S1P), care este crescută la locul inflamaţiei. Injectat
periferic, S1P produce durere şi hipersensibilitate termică. Tratamentul cronic
cu morfină determină creşterea S1P, iar administrarea la şobolani de inhibitori
S1P a împiedicat fenomenul de toleranţă şi hipersensibilitate. Într-o
prezentare intitulată „Medicina alternativă pentru terapia durerii: truc sau
tratament?“, britanicul E. Ernst a analizat tratamentele alternative pentru
durere (acupunctura, fitoterapia, homeopatia, manipularea vertebrală). Autorul
consideră că acest gen de terapii – considerate naturale şi prin urmare lipsite
de riscuri – nu sunt susţinute de studii clinice extinse, cele existente fiind
pline de contradicţii.
Din păcate, la această semnificativă
manifestare nu au participat decât şase specialişti din ţara noastră (în scădere
semnificativă faţă de congresele anterioare). Pe lângă lucrările reumatologilor
bucureşteni, am remarcat comunicarea autorilor M. L. Flonta şi D. Psatta, care
au adus date asupra conexiunii dintre durerea musculară de origine centrală şi
hiperexcitabilitatea lobului frontal contralateral. Şcoala ieşeană de
algeziologie a fost prezentă prin V. Bild şi colab. („Acţiunea antinociceptivă
a combinaţiei acetaminofen-oxicam în testul Randall-Selitto la şoarece“) şi B.
I. Tamba, O. C. Mungiu, R. Iliescu, A. Wirth (ultima autoare aparţinând
Universităţii din Muttenz – Elveţia) cu lucrarea „Date experimentale asupra
biodisponibilităţii şi penetrabilităţii barierei hematoencefalice a unor nanoparticule de siliciu administrate
sistemic“.
În cadrul
manifestării a fost anunţat şi locul de desfăşurare a următorului congres:
Florenţa, 2013.