Emailul nu este un mijloc de comunicare, spunea un coleg cândva
la raport. Este adevărat, avea 66 de ani și nu prea era familiarizat cu noile
tehnologii. Era, de fapt, la grupa de vârstă la care adaptarea la invazia
noilor tehnologii de comunicare putea crea și chiar a creat drame prin refuzul
lor dictat de conservatorismul vârstei sau de teama de nou. În schimb,
generațiile de după revoluție nu numai că au integrat aceste noi tehnologii
(telefoane mobile, iPaduri, iPoduri, laptopuri, ceasuri Apple, handsfree-uri)
în viața lor, dar au mers chiar mai departe în zona extremă: nu concep cele 24
de ore ale zilei fără emailuri, sms-uri, chat-uri, consultări și încărcări pe
Facebook. Nu de puține ori vezi cupluri de tineri, familii la restaurant, în
spații publice, cum stau alături și butonează fără a vorbi între ei, și chiar
preluarea comenzii de către chelner îi nemulțumește, deoarece le deturnează
atenția de la jucăria de care au devenit dependenți. Să mă mai mire atunci că a
apărut termenul cu care este etichetat noul reprezentant al rasei umane: „homo
smartphonicus“. Odată intrați în contact cu un smartphone conectat la
internetul mobil, rezidenții, doctorii, asistentele, românul în general trece
printr-o metamorfoză și se transformă în „homo smartphonicus“.
Telefonul deștept devine, pe de o parte, un asistent de care nu
se desparte niciodată, o poartă către știri, socializare, distracție și orice
formă de comunicare iar, pe de altă parte, o modalitate de a accesa articole,
informații medicale etc. Aceasta este și imaginea de ansamblu pe care o
creionează un studiu Google realizat cu utilizatorii de telefoane inteligente
și internet mobil din patru țări din Europa Centrală și de Est: România,
Ungaria, Cehia și Slovacia. 95% din aceștia utilizează telefoane inteligente,
iar 54% tableta. Majoritatea (79%) utilizatorilor de internet mobil se
conectează atât prin wi-fi, cât și prin servicii de internet mobil de la
furnizorul de servicii de telecomunicații la care sunt clienți. Avem o masă de
dependenți de tehnologie. Se pune întrebarea unde se va ajunge?! Sunt o
multitudine de semnale că se întâmplă un fenomen similar și în medicină.
Companiile farmaceutice au, se pare, șansa unui rol central în revoluția din
sănătatea digitală. Domeniile de viitor rămân pe foarte multe paliere: de la
studii clinice integrate la tratament personalizat și monitorizare continuă a
unor pacienți. Folosirea unor dispozitive de monitorizare în timpul studiilor
clinice poate crește eficiența studiilor, mărind cantitatea de date legate de interacțiunea
medicament-pacient. Exemplele sunt din ce în ce mai multe de la un an la altul.
Se demarează cu brățări fitness în studii pentru bolnavi cu scleroză multiplă,
se vorbește de „marketing prin jocuri“, „mHealth“ (aplicații și microsite-uri),
se oferă soluții prin diferite aplicații pentru întreruperea fumatului, se
practică telemedicină, interactivitate și supravegherea la domiciliu a
pacientului.
S-a deschis o pagină nouă și în supravegherea pacienților cu
sindroame de apnee în somn sau a celor cu insuficiență respiratorie, care au la
domiciliu CPAP-uri, BiPAP-uri sau ventilatoare. Societatea Română de
Pneumologie a încurajat în această zonă realizarea unui program pe smartphone
pentru depistarea cazurilor cu tulburări respiratorii în timpul somnului. Din
această zonă a venit și primul semnal de alarmă, dacă ne referim la recentul
scandal de introspecție în viața privată a pacienților francezi supravegheați
la domiciliu și care aveau astfel de aparate de asistență a tulburărilor
respiratorii nocturne. Drumul este însă deschis și realizările viitoare pot
schimba multe în relația medic–asistent–pacient.
Când spun acest lucru, mă gândesc la cele zece posibile
tehnologii care ne vor schimba cert viața, precum: vehiculele autonome,
grafenul, varianta bidimensională a grafitului, imprimantele 3D, accesul oricui
la informații de cea mai bună calitate și cursurile online, monedele virtuale
(„bitcoin“), tehnologia purtabilă, de la brățări și ochelari până la „țesături
inteligente“, care pot da informații vitale despre starea de sănătate, dronele,
agricultura acvaponică, casele inteligente și stocarea energiei electrice și
folosirea hidrogenului ca resursă a viitorului.
Europa secolului XXI este, prin natura lucrurilor, o „societate
tehnologică“. Nu pot să nu deplâng reacția colegului, de fapt reacția unei
generații reticente la o revoluție tehnică venită prea târziu pentru ea, dar nu
pot să nu regret și mirosul unei pagini de carte proaspăt ieșită din tipografie
– pe care o prefer și o citesc cu nesaț în ciuda invaziei de „ebook“-uri și
alte gadgeturi performante competitive. Mai ales că și legile lui Murphy se
pare că au progresat și s-au actualizat: „A greși este uman, dar pentru a
încurca lucrurile complet îți trebuie un computer“.
