Cartea Secretele performanței medicale, recenta
apariție editorială a doctoriței-scriitoare Dora Petrilă, nu este, în
niciun caz, o surpriză. Ne oferă un mozaic de evenimente, ipostaze, fapte și
trăiri de o diversitate particulară, tălmăcite de cele douăzeci și două de
personaje principale ale cărții care, prin diversele conexiuni și arborizații
ale relatărilor, amplifică aria cuprinderii la dimensiuni mult mai mari.
În afara personajului central (autoarea însăși), specialist cu
vastă experiență profesională și de viață (dar nu una obișnuită), aflată la
acea graniță subtilă și firavă dintre a fi și a nu fi, personajele invitate la
dialog sunt în mare parte medici de diverse specialități și grade și uneori
persoane în tangență cu medicina (cine rămâne departe?). Toate au, ca numitor
comun bine pus în valoare de autoare, un fapt medical petrecut, în a cărui întâmplare
cei în cauză au avut ceva de spus, i-au fost promotori, i-au trasat
coordonatele definitorii, i-au deschis drumul spre progres.
Discursul alert, limbajul nesofisticat, dialogul ieșit din
tiparele monotone ale interviurilor și adus la forma simplă a destăinuirilor
sau de taifas, toate acestea prilejuiesc acea privire îndărăt care scoate în
relief evoluția propriului domeniu de activitate și, neapărat, contribuția
proprie, oricât de neînsemnată ar fi, la acesta. Fiecare specialist ajunge
cândva la acel moment al evaluării activității căreia i s-a dedicat, pentru
care a acționat. Fie că este vorba de anestezie și terapie intensivă, de
chirurgia cardiacă sau neurochirurgie, nimic nu s-a făcut de la sine, fără
efort, cheltuială de inteligență și energie și nu mai puține sacrificii.
Cartea Dorei Petrilă nu este una de medicină, ci de interes mai
mult decât general. Așa-zisele „secrete” ale performanței medicale sunt
valabile pentru toate celelalte activități omenești și sunt lesne de descifrat
prin cele două trăsături capitale: profesionalism și conștiință. Nu este o
noutate, medicina noastră a fost – din păcate, încă este – ținta unor atacuri
concertate, meschine și nu mai puțin doldora de înconștiență. Medicina a fost
pusă la zid de puzderia de neaveniți cu drept la cuvânt, lătrători care n-au
produs nimic în viața, dar care au găsit barierele potrivite pentru a le bloca
unora pentru vecie dreptul la sănătate și la viață. Nimeni nu va putea șterge
de pe conștiința lor, a adevăraților vinovați, copiii morți de pojar, boală de
care nu s-a mai murit în ultimii 60–70 de ani.
Dialogurile,
mărturisirile și mărturiile unor adevărați promotori sau pionieri ai medicinei
noastre, relatările despre succese și, mai ales, despre dificultățile și
eșecurile nu de puține ori izvorâte din conservatorism sau orgolii mărunte
(lăsăm prostia la o parte), fac din cartea Dorei Petrilă un document de cea mai
mare valoare cognitivă, un omagiu adus celor implicați și întregii medicine
românești.
Prin forța împrejurărilor, mulți dintre practicanții de înaltă
performanță ai medicinei noastre rămân într-un anonimat (condamnabil), căzuți
în uitare, fără ca societatea să-i așeze acolo unde le este locul meritat, fie
că au fost eroi în adevăratul sens al cuvântului sau modești slujitori ai celei
mai umane profesii.
Impresia majoră care se degajă din tot caleidoscopul pe care
Dora Petrilă ni-l oferă cu deosebită măiestrie este dorința de a-și exprima
apartenența la un corp de elită care și-a făcut și își face datoria, cu
greutăți și șicane de tot felul – contribuție valoroasă, fin dozată și
exprimată, la istoria cea mare și cuprinzătoare. Nu mă îndoiesc de reușita
demersului autoarei și sunt convins de satisfacția cititorului și a marelui
public în urma lecturării acestui ultim volum al unui medic aplecat asupra
împărtășirii faptelor de viață adevărată.
