Anul acesta, când în toată lumea se vorbește despre Constantin Brâncuși, la 150 de ani de la nașterea sa, reapropierea de om și de operă este, practic, obligatorie, ca și încercarea, permanentă, de a-l înțelege mai bine. În prima parte a anului au avut loc două mari expoziții, la Roma, „Constantin Brâncuși: Originile infinitului”, prezentă până la 19 iulie 2026 la Museo dei Fori Imperiali - Mercati di Traiano, și la Berlin, la Neue Nationalgalerie (deschisă până la 9 august), aceasta din urmă beneficiind de sprijinul oferit de Centre Pompidou de la Paris. Ambele au scos în evidență importanța marelui sculptor și au arătat publicului internațional lucrările sale, în alăturări greu de regăsit în situații obișnuite, prezentând totodată și contextele de viață și de gândire în care au fost plăsmuite. 

Însă pentru iubitorii de artă, și mai ales pentru noi, ca români, nu este importantă doar opera lui Brâncuși, ci și ce a generat aceasta ulterior, modul în care s-a răsfrânt și s-a insinuat în creația altor artiști, care au fost contemporani ai maestrului de la Hobița sau care, mai tineri fiind, s-au hrănit doar spiritual din uriașa lui capacitate creatoare. De la această idee a pornit echipa Muzeului Național de Artă al României (MNAR), Judit Balint și Erwin Kessler, directori și curatori, când au organizat expoziția „Brâncuși. Sindromul”, care poate fi vizitată până la 25 octombrie a.c. la parterul Galeriei Naționale a MNAR.

Parcurs inedit printr-un secol de sculptură

Oferind o viziune amplă despre influența lui Brâncuși atât asupra fenomenului artistic național, cât și asupra imaginarului și conștiinței colective care a integrat organic motivele brâncușiene, expoziția este un parcurs inedit printr-un secol de sculptură românească. Parcurgând-o fără grabă și trecând în tihnă de la o operă la alta, vizitatorul intră în contact cu cei mai reprezentativi artiști, cu moduri și medii de lucru diferite (lemn, piatră, teracotă, bronz, marmură, inclusiv variante contemporane de colaj și instalații realizate din materiale neconvenționale, carton, piese metalice etc.).

 Fiecare sculptor este definit de propria sensibilitate și de un limbaj plastic individual, cu ajutorul căruia transmite către privitor emoția și mesajul său. Însă provocarea este aceea de a vedea legătura fiecăruia cu marele maestru, similitudinile sau, dimpotrivă, punctele de divergență tehnică ori conceptuală.

Deschiderea se face cu două artiste care au lucrat alături de Brâncuși în atelierul său de la Paris, Milița Petrașcu și Irina Codreanu, la care simțim vibrația sa, dar întrezărim și traseul personal, ulterior, al fiecăreia. Șlefuirea perfectă și figurativul simplificat până la limita abstractizării pot fi regăsite la artiștii precum Hans Mattis-Teutsch, Ion Irimescu ori Marcel Guguianu. Căldura lemnului și vitalitatea materiei organice, transfigurate prin încărcătura de sens a intervenției artistice, sunt prilejuri de reflecții spirituale și de apropiere de divinitate, alături de lucrările semnate de George Apostu, Ovidiu Maitec, Ion Vlasiu ori Marian Zidaru.

Omagiu sub diverse forme

Însuși Brâncuși este prezent în expoziție, grație portretelor făcute de Milița Petrașcu, Theodor Pallady și M.H. Maxy. Împreună cu acestea sunt prezentate și alte lucrări, făcute în semn de omagiu. În ele regăsim cele mai cunoscute simboluri ale creației brâncușiene, elemente vizuale pe care le asociem instantaneu numelui său.  Pe de altă parte, prezența lui în conștiința publică națională este redată prin multitudinea de contexte în care, conștient sau nu, este introdus: de la publicații pentru copii, emisiuni monetare sau filatelice, cărți poștale, până la motive decorative folosite uneori fără a le mai asocia creatorului. 

Sinteza acestei prezențe este făcută printr-o serie de instalații de mari dimensiuni, realizate de renumiții artiști contemporani Mircea Cantor, Dan Perjovschi ori Teodor Graur. Într-un fel sau altul, constatăm că fiecare român are propria sa legătură cu Constantin Brâncuși și cu opera sa, iar această expoziție este modul în care o putem mai bine defini, aprofunda și înțelege.