Când ne gândim la drepturile de care se bucură pacienții, primul gând ne duce către Legea drepturilor pacientului nr. 46 din 21 ianuarie 2003. Conform acestui act normativ, „prin pacient se înțelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează servicii de sănătate” (art. 1 lit. a). 

În cadrul celui de-al doilea capitol din legea menționată, sub denumirea „Dreptul pacientului la informația medicală”, legiuitorul a înțeles să sintetizeze și să acorde pacienților drepturi inerente oricărei intervenții medicale.

Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, inclusiv despre regulile ce trebuie respectate pe perioada în care acesta este spitalizat. Pe lângă reguli, vor fi aduse la cunoștință și acele obiceiuri, și anume, cutumele ce nu pot fi încălcate de pacient, dar care, totuși, nu au fost prevăzute în cadrul regulamentelor. 

Dreptul la informația medicală cuprinde și oferirea de detalii cu privire la starea de sănătate, la eventualele riscuri și beneficii pe care procedurile medicale le pot avea. De asemenea, trebuie precizate și ce alte tratamente alternative există la momentul actual, dar și care sunt consecințele pe care le-ar putea avea neefectuarea procedurilor medicale indicate ori nerespectarea eventualelor recomandări de ordin medical.

Cine poate primi informațiile medicale

Deși există o polemică în lumea medicală cu privire la prognostic, acesta trebuie să existe, întrucât obligația de a furniza această informație este prevăzută de art. 6 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003. În cazul în care informațiile de ordin medical îi provoacă suferințe pacientului, acesta poate solicita să nu mai fie informat cu privire la aspectele precizate mai sus. 

De asemenea, pacientul are posibilitatea de a indica o altă persoană care să primească aceste detalii. Legislația nu impune să fie rudă, ceea ce înseamnă că putem avea în vedere și un prieten apropiat. Cu toate acestea, nu trebuie informate alte persoane în afară de pacient decât dacă acesta din urmă și-a dat acordul. În cadrul acestei interdicții vor fi incluse și persoanele din familie. 

Informațiile medicale trebuie prezentate într-o manieră în care să poată fi înțelese cu ușurință. Dacă pacientul nu vorbește limba română, informațiile vor fi transmise într-o limbă pe care el o cunoaște. Tot ca un drept la o informație este prevăzută și posibilitatea de a obține o a doua opinie medicală. 

Informarea pacientului apare ca o obligație în sarcina personalului medical. Deși este greu de dovedit încălcarea ei, este recomandat ca această obligație să fie îndeplinită în întregime, astfel încât situațiile neplăcute să fie evitate.